Romania, țara unde sângele e devorat demonic, îngerul morții bântuind mai liber ca niciodată.

   

Dacă nu ai un bătrân, să-ți cumperi. Așa spune o zicală cretină, una din multe zicale idioate din fondul nostru imens de zicale. Ai o problemă, poporul a inventat o zicală. E simplu.
   Acum ceva ani am fost in trecere prin secția de geriatrie, adică o simplă antecameră a morții. Un fel de purgatoriu, dar  pe viu, înainte să-ți dai pași spre criptă. Pe lângă starea deplorabilă a locației în sine, starea acelor bătrâni era la fel de deplorabilă, zăceau pe niște paturi de-o hidoșenie crasă, cu priviri pierdute, undeva într-o lume iluzorie. Majoritatea erau abandonați, uitați de copii, uitați de sistem, adică niște ființe condamnate la moarte. Mirosul era irezistibil, de oameni bolnavi și nespălați. Dintr-un salon se puteau distinge gemete sumbre, gemetele unor oameni în agonie. Asistentele se perindau pe hol, impasibile, ca într-un scenariu de la Auschwitz-Birkenau. De ce mi-am adus aminte de vizita mea în acel loc șocant de mizer? Pentru că am fost recent din într-un astfel de loc. Și nu s-a schimbat nimic. Sistemul e același. Acest popor are un ciudat apetit în a-și ucide proprii oameni. România are un nou nume: Dr. Josef Mengele.

   Să continui: România a pe primul loc în Europa la avorturi: 480 la 1000 de nașteri. Mai pe șleau, jumătate din copii sunt uciși.  Cifrele vorbesc de la sine - 22.178.906 avorturi, făcute în intervalul cuprins între 1958 şi 2008. Datele aparţin Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul Sănătăţii, iar 15.000 de femei au murit de pe urma avorturilor, statistică până în anul 1989. Acum suntem în 2017, iar media azi e undeva la 15o-200.ooo de avorturi pe an. Dacă facem  un calcul simplu, peste  1.500.000 de alți copii au fost rejectați de pe acest pământ. Iar acestea sunt statisticile. Ce a fost in realitate și care e numărul real al avorturilor...mai bine să nu știm
   Deci, mă repet, acest popor are un  ciudat apetit în a-și ucide proprii copilași.

   Ce vedem azi? Niște rezultate catastrofale: bătrâni uitați prin spitale și azile, aruncați la coșul de gunoi al societății, goniți din case de proprii lor copii, deranjați de prezența, poate mai bolnăvicioasă, a unui bunic sau a unei bunici; copii aruncați la coș, rupți în bucăți de efectul chiuretajului, copii abandonați- cu sutele!- prin maternități sau copii vârâți în pungi și aruncați la tomberoane. 

   Moartea bântuie liberă și zâmbitoare prin Romania: cancerul face ravagii, inima cedează și  face ravagii, bătrânii sunt uitați și aproape uciși de indiferență, iar copii sunt uciși cu sânge rece. Toate astea le fac niște oameni, niște români. Dacă trec pe lângă o biserică, ei își fac cruce. Duhnim a ipocrizie. Duhnim a prostie. Bătrânii mor, avorturile curg, tinerii din noua generație sunt tot mai debili mintal...în puține cuvinte, treaba sună cam așa: ne apropiem de dezastru, iar moartea nu mai are răbdare cu noi. Coasa ei rade tot, parcă și mai hotărâtă s-o pună de-o  curățenie generală în acest spațiu mioritic.

   Politicile criminale duse de guvernele postdecembriste, au realizat perfect acest genocid în masă. Acești indivizi au făcut tot posibilul să aducă în pragul extincției România. Iliescu, Roman, Constantinescu, Năstase, Băsescu, Văcăroiu, Ponta, Dragnea, Tăriceanu, Udrea, Iohannis( și pot continua), nu sunt decât numele unor criminali în serie, unor specimene care ar trebui să plătească cu viața toate aceste crime, crime sub înaltul lor patronaj. Dar gloanțele sunt scumpe, și nu merită! Plutonul de execuție ar irosi plumb în niște ”ființe”, pe care oricum viața va avea grijă să-i pedepsească meritat. 
    Dar vina nu este numai a indivizilor mai sus enumerați, ci este vina întregului popor, el fiind martor la tot acest genocid, la aceste crime în masă. Suntem o nație cu mâinile pătate de sânge, cu o conștiință de criminali. Dar nu!, să nu spui  nimănui aceste treburi pt că , pe lângă faptul că suntem o nație de criminali, suntem și virgini, ca niște fecioare drăgălașe. Ochii sunt dați imediat peste cap melodramatic și se aude un murmur: vai Doamne, dar cum de  poți vorbi așa? Nu ți-e frică de Dumnezeu? Cum de generalizezi? Generalizez, ipocritilor! Bine spuneți: nu vă e frică de Dumnezeu, criminalilor?
   Să se înțeleagă bine: avem un mare apetit în a ne  ucide semenii.  Suntem pătați de sânge cald, iar moartea e singura care nu se plictisește la noi: stă pe un morman de cadavre. Îi simțiți râsul?