
Doamna ( ca să nu-i spun țoapa), se uită la mine, cu niște ochi cel puțin disperați, și ma apucă de braț, cel puțin la fel de disperată. Zic: ”opaaa, hai ca se îndrăgosti baba de mine ( era o țoapă vârstnică). Mă lipesc și eu de-o avere, ceva!” Fals. N-a fost asta. Tanti era surescitată de ce voi face eu în cazul apariției domnului Armaghedonu. ” Maică (dar în stilul american, care suna dizgrațios), tu ți-ai făcut provizii de conserve?” Am crezut că glumește. Nu-mi făcusem provizii de conserve, fiind îmbibat de vodcă, chiar nu mă gândisem la treaba asta. O costiță cu fasolică? Nu suna rău. Zic in cel mai sincer mod: ”Nu, mamaie( tot in americănească, care sună la fel de dizgrațios)” Mamaia, tot mai disperată, vecină cu apoplexia, se ridică grațios de la masă, in văzul familie, evident, ca să-mi spună că: ”trebuie să-ți faci, nu-ți dai seama ca va veni sfârșitul lumii?” Ahaaaaa.....zic în gândul meu: tanti e excitată de domnul Armaghedonu. Și o întreb naiv: ”nu vă supărați, cum vine sfârșitul? Întâi în Europa și apoi în SUA? Că dacă era ceva, mama m-ar fi anunțat, chestia cu mierlitul fiind cu 9 ore mai devreme decât America” Se uită la mine șocată, se așeză, și își continuă înfulecatul din haleală. Am pus o familie de americani pe gânduri. Voi fi salvat de la iad! Deci, românii sunt inteligenți. M-am pus și eu în ecuație? Hmmm...asta e: a fost o scăpare! Să fie primit! Deci, dragii mei, cumpărați-vă conserve cu cotiță si fosolică. Cine știe! Să fie primit! Partea a doua!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu