Când chirurgul estetician nu-ți poate modela ființa...

Trăim într-o lume ciudată. Ok, știu, nu am spus nimic nou, acest lucru fiindu-ne spus mai mereu, disperant, iar când un lucru e repetat de mii de ori el își va pierde, la un moment dat, din vigoare.. Dar, atunci când caști bine ochii, in spatele acestor clișee călduțe, vezi într-adevăr că trăim într-o lume paranoică, paradoxală, o lume foarte ancorată în exteriorul ei, mândră nevoie-mare de treaba asta.

Nu există pastile pentru iubire, așa cum nu există o pilulă pe care o iei și te îndrăgostești, savuros, de ființa pe care o poți alege dintr-un catalog gata făcut pentru tine personal. Este un proces, uneori laborios, alteori dureros de reconstrucție a vieții, de  repoziționare si de aducere aminte că nu suntem degeaba pe acest pământ. Unii cred asta, dar e treaba dânșilor, cum alții (încă) cred că se trag din maimuță, de asemenea fiind treaba dânșilor. Le oferim cu căldură o liană și un cocotier.

Cine suntem de fapt? Nu fiți șocați pentru că nu voi da vreun răspuns. Habar n-am. Dar aici e frumusețea vieții: că habar n-avem, așadar e nevoie de un proces evolutiv, de auto-cunoaștere, de transcedere. Spre ce? Spre ființa pe care Dumnezeu a lasat-o pe pământ, o ființă care vine cu mâinile goale și pleacă cu mâinile goale, fizic, dar cu o conștiință care acumulează cunoaștere sau care, mă rog!, așa ar trebui să facă. Încremenirea într-un proiect, e moartea sufletului.

Ai grijă ce vorbești, pentru că e ca și când ți-ai da o palmă singur. Vorbele scoase pe gură sunt mângâieri sau palme pe care ți le dai singur, fără să-ți dai seama. Mă uit la aceste fete tinere, la halul în care vorbesc,la genul aiuritor de manifestare. Ele nu-și seama de utopia in care trăiesc, de pericolul care le pândește. Dar poate fi și o construcție evolutivă, o etapă de învățare și o tranziție spre ceva armonios. Asta depinde doar de putința de a se trezi, de cel de lângă ea, de familie.

Omul trebuie sa se iubească, altfel nu poate iubi. Un om care nu are capacitatea de a se simți bine in pielea lui, nu se va simți bine nici lângă pielea altcuiva. Omul are o plăcere sadică de a-și da picioare-n fund non-stop, fără să-și imagineze că el nu este doar acum pe pământ, că el nu este doar în viața asta, ci in viața altora și în viața care va fi sa vină, cea viitoare, oricum ar fi manifestarea ei....

Deci, aveți grija de interiorul vostru. Esteticianul și chirurgia plastică nu o poate face. Ea rezolvă doar ridurile...adică partea cea mai neinteresantă din viața, dar care este  făcută să fie cea mai interesantă. De notă că lumea a schimbat scala nevoilor personale definitorii: exteriorul a fost pus in fața interiorului....