vineri, 28 iunie 2013

Pe un peron de gara

   Ca orice faptura omeneasca,asteptam "ceva" sa vina pe un peron de gara.Uneori e prea frig,uneori e prea cald;uneori bate vantul,uneori bate grindina.Am asteptat si eu trenuri care nu mai veneau,asteptam si eu sa aud glas de roti pe sine,un suierat de locomotiva.Dar trenul inca intarzie sa apara.Inca il astept.Mai vad si pe altii langa mine care fac acelasi lucru.Sunt dezolati,cu ochii impaienjeniti de atata asteptare,cu zambete sinistre incremenite pe buze,mimand o tampa resemnare.Ma uit la ei.Astept ca acesti indivizi sa intoarca privirile obosite catre mine sa sa ma priveasca cu aceiasi adanca condoleanta.Acesti condamnati la "viata" iti contorsioneaza mintea,lovind sistematic in gandurile mele ,oricum obosite si bolnave.Hartuirea mintii,hartuirea sufletului de catre indivizii de pe peroanele garilor,lasa urme adanci.
   Am numit acest peron al garii, Romania.Il mai pot numi acest peron al garii,Femeia.Il mai pot numi acest peron al garii,Prostia.Oricum l-as numi,el poarta in el forta distrugatoare a urii,a mediocritatii si a suficientei.Incerc sa ies din acest cavou sentimental,dar de fiecare data sunt tintuit de aceleasi liane,crescute din pamantul desacralizarii.Forme fara fond ma privesc,afectul unei cauze al dezumanizarii,al pierderii sufletesti in mocirla prostitutiei de sorginte periferica.Ghetouri animalice unde suntem nevoiti sa traim,dar cu multe lumini colorate pentru a nu putea vedea uratul si simti putoarea care ne macina caile respiratorii.Cadavre care se auto-intituleaza oameni,se intersecteaza cu mine,mimand buna crestere.In acest peisaj luciferic,inca astept trenul pentru a ma duce undeva in inima muntilor,cat mai aproape de Divin,de Mister.Daca il voi prinde sunt salvat.Daca nu,voi astepta moartea iar apoi eliberarea din acesta cripta cancerizata de propria noastra traire.Sufletul se va dezrobi,ridicandu-ne spre un alt peron de gara,dar de data aceasta cu priviri senine si impacate.Si da,asa este,aud si zgomotul binecuvantat al rotilor de tren cel mult asteptat.
Oare o fi același sentiment că în cazul pelerinului care vede Mecca...dar nu mai ajunge la ea???