Un Haos numit România.

Asistăm, din nou, la un vacarm media faţă de vaccinări, mai ales ca premierul Tudose a ameninţat, mai voalat,mai pe faţă, ca ne dă na-na la funduleţ dacă părinţii o mai fac pe şmecherii. După ce ţara e făcută franjuri, după ce părţi din România vor "independenţa", după ce presa face ce face si loveşte sistematic la temelia naţională, deci, după toate astea, imbolnavirea populaţiei este nouă gândire strategică a aparatului de stat.  Năuciţi, vedem cum oamenii sunt otrăviţi zilnic, fără ruşine, parcă dorindu-se o alienare la nivel naţional, o nivelare mentală care sa ajute mintea conducătoare in propagarea prostiei totale.
     Am vazut zilele trecute nebunia morţii Denisei, un soi de show dizgratios, transmis in direct de mai toate televiziunile, cu multe manele la activ si burtoşi cu lanţuri mari de aur,  o imagine cu care românul trebuie sa se înveţe, sa ia aminte, sa vadă noul hibrid omenesc născut din impertinentă, nesimtire si neam prost.  Apoi a aparut, parcă din neant si ca la un semn, scandalurile cu preoţii iubitori de acelaşi sex, scandaluri care au ţinut prima pagină multe zile la rând, aratandu-ne perfid ca  biserica este bolnavă, dar spunandu-ne şi ca asa e normal, ca oamenii se iubesc chiar si fiind gay, ca aşa vrea şi Dumnezeu, El fiind Iubirea supremă.  Deci, doi in unu.
 
      Vedem zilnic o clasă politică impertinentă, de un cinism înfiorător, care reuşeşte fără prea multe greţuri sa facă din ţara asta un haos.
Oamenii nu pot face nimic.  Ptr ca nu le pasă, ptr ca sunt alienaţi, ptr ca generaţia care vine e de o stupizenie aiuritoare.  Cei veniţi din comunism sunt la fel de degeneraţi, fără puterea de a cădea pe gânduri, de a face introspecţii: ce li se dă, se poate consuma cu voioşie.  Să mai spun ca tabloidele au tiraje de 5-6 milioane de ediţii pe zi? Asta arată starea de descompunere a naţiei române, de destructurare si de disoluţie a valorilor.

Când chirurgul estetician nu-ți poate modela ființa...

Trăim într-o lume ciudată. Ok, știu, nu am spus nimic nou, acest lucru fiindu-ne spus mai mereu, disperant, iar când un lucru e repetat de mii de ori el își va pierde, la un moment dat, din vigoare.. Dar, atunci când caști bine ochii, in spatele acestor clișee călduțe, vezi într-adevăr că trăim într-o lume paranoică, paradoxală, o lume foarte ancorată în exteriorul ei, mândră nevoie-mare de treaba asta.

Nu există pastile pentru iubire, așa cum nu există o pilulă pe care o iei și te îndrăgostești, savuros, de ființa pe care o poți alege dintr-un catalog gata făcut pentru tine personal. Este un proces, uneori laborios, alteori dureros de reconstrucție a vieții, de  repoziționare si de aducere aminte că nu suntem degeaba pe acest pământ. Unii cred asta, dar e treaba dânșilor, cum alții (încă) cred că se trag din maimuță, de asemenea fiind treaba dânșilor. Le oferim cu căldură o liană și un cocotier.

Cine suntem de fapt? Nu fiți șocați pentru că nu voi da vreun răspuns. Habar n-am. Dar aici e frumusețea vieții: că habar n-avem, așadar e nevoie de un proces evolutiv, de auto-cunoaștere, de transcedere. Spre ce? Spre ființa pe care Dumnezeu a lasat-o pe pământ, o ființă care vine cu mâinile goale și pleacă cu mâinile goale, fizic, dar cu o conștiință care acumulează cunoaștere sau care, mă rog!, așa ar trebui să facă. Încremenirea într-un proiect, e moartea sufletului.

Ai grijă ce vorbești, pentru că e ca și când ți-ai da o palmă singur. Vorbele scoase pe gură sunt mângâieri sau palme pe care ți le dai singur, fără să-ți dai seama. Mă uit la aceste fete tinere, la halul în care vorbesc,la genul aiuritor de manifestare. Ele nu-și seama de utopia in care trăiesc, de pericolul care le pândește. Dar poate fi și o construcție evolutivă, o etapă de învățare și o tranziție spre ceva armonios. Asta depinde doar de putința de a se trezi, de cel de lângă ea, de familie.

Omul trebuie sa se iubească, altfel nu poate iubi. Un om care nu are capacitatea de a se simți bine in pielea lui, nu se va simți bine nici lângă pielea altcuiva. Omul are o plăcere sadică de a-și da picioare-n fund non-stop, fără să-și imagineze că el nu este doar acum pe pământ, că el nu este doar în viața asta, ci in viața altora și în viața care va fi sa vină, cea viitoare, oricum ar fi manifestarea ei....

Deci, aveți grija de interiorul vostru. Esteticianul și chirurgia plastică nu o poate face. Ea rezolvă doar ridurile...adică partea cea mai neinteresantă din viața, dar care este  făcută să fie cea mai interesantă. De notă că lumea a schimbat scala nevoilor personale definitorii: exteriorul a fost pus in fața interiorului....