Majoritatea care citiți acest text, sunteți bolnavi!

 

     Și știți de ce? Pentru că mâncați prost! Cuvinte citate din  prof Mencinicopschi.
Cuvintele sunt  dureros de adevărate, cunoscute dar nebăgate în seamă. De ce? Din comoditate, din neștiință și dintr-o lipsă crasă de cultură.
   Am lucrat la un mare și renumit restaurant în București. Renumit...și atât. Ce mă mira profund era faptul că niciun client nu crăpa la masă. Începând de la tanti care tăia cartoful & morcovul și terminând cu cel care ducea mâncarea la masă, marea majoritate deci ( pleonasm forțat), spuneau un sta-v-ar în gât, asta ca să fiu elegant cu exprimările. Nu reproduc mai mult. Ați înțeles unde bat, nu? Se aruncau asupra preparatelor cele mai dulci cuvinte: da mai intrați mulți, bă animalelor! zbiera bucătăreasa, înnebunită, la un personaj imaginar de pe tavan, nemaiputând  face față la comenzi, apa curgându-i șiroaie pe frunte. Iar această problemă se întâmplă în majoritatea restaurantelor și bucătăriilor. De aceea recomand cu căldură: nu vă mai apropriați de ele. Hrăniți-vă acasă!
   Extensie de idee: un bucătar ar trebui să fie un maestru în adevăratul sens al cuvântului, unul chiar spiritual pentru că poate modifica toată structura interioară a unui client. Cu-i pasă? Banul să iasă.
   Marea problemă stă în halul următor: noi nu ne mai hrănim, ci doar mâncăm. Băgăm în noi. Turnăm în noi. Halim. Să continui?   
   Ce vedem la sfârșit de săptămână? Un alai de plozi duși de niște părinți inconștienți la Mc Donalds-uri. De ce nu! Dacă ăla micu dorește, trebuie să-i îndeplinim dorința. Mai ne procopsim și c-o jucărie, că doar PR-ul nu doarme, nu? Părinți inteligenți, clar!
   Se știe că în România se mănâncă mult și prost. Avem o bucătărie grea și unsuroasă care dă de furcă ficatului. Și nu numai. Mă rog, e impropriu să spui că avem bucătărie. Avem o compilație dintre mai multe bucătării orientale, turcească în special, că doar nu au stat pe aici englezii, nu? Veșnica Sarma, impăratul Mic, preacuvioasa Șaormă, sfântul Kebab. Și e coadă mare la ele. Pe lângă asta, mai avem vreo două sărbători mari, când românul ia cu asalt, mai ceva ca la Mărășești și Oituz, toate marketurile. Coșurile devin cât  portavioanele, frigiderele mici se aruncă la ghenă. Trebuie ceva mare, combine de treierat mâncare, multă și săracă în tot ce ne e folositor. Apoi vedem cum ambulanțele urlă neputincioase prin orașe cărând pacienți cu mațele aproape explodate de bolțarii ingurgitați prostește, stropiți cu mult alcool, că doar o dată pe an e Crăciunul. Să fie bine!
    Cum stăm în statistici? Exemplar! Pe primul loc la toate. Bolile, evident. Când mănânci un salam cu 5 lei ruda, de un kilogram, la ce te aștepți? Când faci un cotlet, iar el elimină apă în cuptor mai ceva ca fântâna Îndrăgostiților din centrul Timișoarei....te întrebi serios când vei muri.
   Că bravii nostrii conducători sunt puși pe căpătuit populația, un fel de genocid vesel...o știm cu toții. Totuși! Și totuși, noi mergem înainte, parcă tot mai orbi, spre o moarte sigură. Da , suntem o nație bolnavă! Vă miră? Nu ar trebui! O cola?

Când narcoticele îneacă-n fum mințile tinerilor. Sau despre catastrofa unui secol.

     Conform DEX-ului, o substanță narcotică este acea substanță care provoacă narcoză sau acele substanțe care provoacă somnolență. Am scris treaba asta, ca să fie lămurită treaba. De la această simplă definiție din DEX, pornesc pe tărâmul narcoticelor de tot felul, mai ales cele implementate cu succes de către ”sistem” și până la cele clasice. Ptr mine, sintagma de ”a provoca somn/olență” se mulează foarte bine cu ideea de somn al rațiunii. De aici si acest somn perfid al națiunii, națiune care nu poate reacționa în fața pericolelor, un somn destructurant, care lovește exact în structura de beton armat a societății, a societății în general, nu numai cea românească.

    Nu mai este un secret că în foarte multe licee din țară drogurile sunt la ele acasă. Dilerii știu unde să stea, au locotenenți printre elevii care învață în acea locație, iar treaba merge. Acest lucru l-am putut vedea și când, acum ceva ani, magazinele cu etnobotanice stăteau frumușel pe lângă școli, făcând praf mințile încă nematurizate a tinerilor. Până când n-au curs sinuciderile printre adolescenți provocate de mizeriile din acele pungi de tras pe nas, nimeni nu a mișcat un deget. De ce? Nu mai e nevoie de prea multe explicații.

    Dar, cred eu, narcoticul cel mai pervers a ajuns să fie online-ul, ”rețeaua de socializare” fiind copilul lui mic drag și iubit. Dar ca să fii online în permanență, ai nevoie de niște scule deștepte: unii și mai deștepți nasc smart-ul.  Din acest moment, era oamenilor care comunică face-to-face, se fini. Dacă mergi într-un metrou, 90% din persoanele tinere sunt cu nasul vârâte în telefoane: nimeni nu mai are introspecții, nimeni nu mai stă cu el însuși. Atenție la sensul folosit de mine: SUNT vârâte! De către cine? Eh....

   Dacă online-ul e cel mai periculos narcotic, vine tare din urmă dezinformarea. Fără online, dezinformarea sau manipularea nu mai puteau exista în forme atât de elaborate , devenind de-o subtilitate înfiorătoare. Se merge pe dictonul: habar n-am în ce/ cine să mai cred, deci de ce să-mi mai bat capul? Mai pe șleau, mulți merg pe starea de deconectare din real, acolo unde, cică, e nașpa; întrarea acelui individ in online, capturarea lui de către ”sistem” și sinuciderea existențială care precede după.

   Dacă acești indivizi scapă de online, ei cad în capcana unor multinaționale, aceiași Mărie, dar cu altă pălărie:  mergi la ”job” la 9-10, ai 400 de dead-line-uri pe zi, ești prins într-un birou cu AC și miros de mochetă curată, pleci de la ”job” pe la 18-19, mai povestești cu colegul, pt ”destindere”, încă o oră, dar tot despre ”job”, ajungi acasă epuizat -dar mândru că lucrezi într-o structură mondială, ești la costum și , eventual, ai mașină de serviciu- îți deschizi o bere, te pui în fotoliu și deschizi smart-tv-ul de 180 cm, cu sunet Hi Definition, îți vine și soția ( asta în cazul bun ), tot de la o multinațională, o femeie în plină ascensiune profesională, o femeie care se vrea dură, negociază totul la sânge, un manager total. Treningurile ingurgitate de dânsa au avut grijă să o modeleze așa cum trebuie. Ea se dezbraca de sacoul impecabil, Leadershipul stă cu berea și telecomanda în mână, uitându-se la BBC sau CNN. Nu mai e de finețe să asculți țăranii de Antena 3 sau săracii de Realitatea TV. Ești într-o lume superioară: te uiți la alți țărani , dar care vorbesc engleza. De copii nu poate fi vorba: cariera e prima!

   Dar cel mai teribil narcotic, e prostia. Ea este rezultanta tuturor acestor factori de nouă generație, a erei ”smart”. O cruntă îndobitocire, evident!, făcută cu acordurile ”mai marilor” de azi. Cine sunt aceștia? Habar n-am, dar nu sunt căzut  din cocotier ca să nu observ toată archestrarea, aranjamentul și mai ales dirijorul. A, că sunt vârâți în față indivizi ca Mihai Tudose, Macron, Merkel sau Donald Trump...e hilar. Dirijorul stă undeva în umbră, că doar de aia si-a angajat păpușile enumerate mai sus. Iar massele....sunt niște drăgălașe oi. Simbolismul fotografiei: cam în halul ăsta
naște societatea pe viitorii locuitori Terrani. Scapă cine poate!
     Scriam în titlu despre fumul care îneacă mințile tinerilor. De la ei venea speranța. Teoretic, așa  trebuia. Faptic, nici vorbă! Deci,  urmează un mare dezastru. Până atunci, pace!

Vă face plăcere să dați bani la maneliști, nu? Dar ptr un copil e prea costisitor,nu?

 

Nunțile cu maneliști. Sau ceea ce înseamnă manifestare manelistă, cu multe tricouri mulate și pumni strânși, de smardoi. Un deliciu ptr mine. Nu, glumesc! Este un mare coșmar.

 Vad acele individe care dau din funduleț, pe acei indivizi care se zbat  indeciși, pe ritmuri "orientalo-obsesivo-compulsive" și mulți bani care curg pt a unge inima unui individ în prim plan: ptr ginericaaaa, să trauascaaaa!!!!!; ptr bossul boșilor, care a dat 100 de 💶, ptr cel mai de seamă bătăuș...etc.

   Ce mă scoate din sărite:
1, Români care dansează pe o muzică cu trimitere la indivizi sub-mediocriiiiii( cu șase sute de iiii).
2, Discuția celebră: țiganii ne conduc, dom'le! Vad revoltă mare. Dar când începe maneaua, dansul începe și el, chiar și "domnul" care plângea pe FB că țiganul i-a invadat cartierul. Dar țiganul ii cântă la ureche. Iar românul sare cu banu'. Dă-o naibii de ipocrizie.
 3.Daca as avea o soție manelistă, în secunda doi as divorța de ea. Fără regrete.
4. Nu e creștinesc să ai pică. Eu nu mă pot abține să nu am ptr indivizii ăștia.
5. Impozit pe manele... nu se practică? De ce? Pt că majoritatea politicienilor pupă-n fungi această tagmă? Să ne amintim de Bercea mondialul? Sau de Băsescu cum dansa,dragul de el, pe manele?

Manelizarea României e in plin proces. Așa cum sunt textele "Salamești", așa e și poporul. Să nu uităm că zilnic de consumă 5-6 milioane de ediții de tabloide. Deci, milioane de români de uită la sâni dezgoliți și la știri " mondene". Asta a ajuns acest popor. O batjocură a unei entități abstracte: râd romii de noi: proștilor, voi ne înjurați,dar tot voi  săriți si cu banu'.

Dar, a doua zi, vine ipocritul și spune: ah, nu mai fac un copil. Pai cu ce să-l cresc? Bună intrebare. Întreabă l pe Guță, boss!

Romania, țara unde sângele e devorat demonic, îngerul morții bântuind mai liber ca niciodată.

   

Dacă nu ai un bătrân, să-ți cumperi. Așa spune o zicală cretină, una din multe zicale idioate din fondul nostru imens de zicale. Ai o problemă, poporul a inventat o zicală. E simplu.
   Acum ceva ani am fost in trecere prin secția de geriatrie, adică o simplă antecameră a morții. Un fel de purgatoriu, dar  pe viu, înainte să-ți dai pași spre criptă. Pe lângă starea deplorabilă a locației în sine, starea acelor bătrâni era la fel de deplorabilă, zăceau pe niște paturi de-o hidoșenie crasă, cu priviri pierdute, undeva într-o lume iluzorie. Majoritatea erau abandonați, uitați de copii, uitați de sistem, adică niște ființe condamnate la moarte. Mirosul era irezistibil, de oameni bolnavi și nespălați. Dintr-un salon se puteau distinge gemete sumbre, gemetele unor oameni în agonie. Asistentele se perindau pe hol, impasibile, ca într-un scenariu de la Auschwitz-Birkenau. De ce mi-am adus aminte de vizita mea în acel loc șocant de mizer? Pentru că am fost recent din într-un astfel de loc. Și nu s-a schimbat nimic. Sistemul e același. Acest popor are un ciudat apetit în a-și ucide proprii oameni. România are un nou nume: Dr. Josef Mengele.

   Să continui: România a pe primul loc în Europa la avorturi: 480 la 1000 de nașteri. Mai pe șleau, jumătate din copii sunt uciși.  Cifrele vorbesc de la sine - 22.178.906 avorturi, făcute în intervalul cuprins între 1958 şi 2008. Datele aparţin Centrului de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare din Ministerul Sănătăţii, iar 15.000 de femei au murit de pe urma avorturilor, statistică până în anul 1989. Acum suntem în 2017, iar media azi e undeva la 15o-200.ooo de avorturi pe an. Dacă facem  un calcul simplu, peste  1.500.000 de alți copii au fost rejectați de pe acest pământ. Iar acestea sunt statisticile. Ce a fost in realitate și care e numărul real al avorturilor...mai bine să nu știm
   Deci, mă repet, acest popor are un  ciudat apetit în a-și ucide proprii copilași.

   Ce vedem azi? Niște rezultate catastrofale: bătrâni uitați prin spitale și azile, aruncați la coșul de gunoi al societății, goniți din case de proprii lor copii, deranjați de prezența, poate mai bolnăvicioasă, a unui bunic sau a unei bunici; copii aruncați la coș, rupți în bucăți de efectul chiuretajului, copii abandonați- cu sutele!- prin maternități sau copii vârâți în pungi și aruncați la tomberoane. 

   Moartea bântuie liberă și zâmbitoare prin Romania: cancerul face ravagii, inima cedează și  face ravagii, bătrânii sunt uitați și aproape uciși de indiferență, iar copii sunt uciși cu sânge rece. Toate astea le fac niște oameni, niște români. Dacă trec pe lângă o biserică, ei își fac cruce. Duhnim a ipocrizie. Duhnim a prostie. Bătrânii mor, avorturile curg, tinerii din noua generație sunt tot mai debili mintal...în puține cuvinte, treaba sună cam așa: ne apropiem de dezastru, iar moartea nu mai are răbdare cu noi. Coasa ei rade tot, parcă și mai hotărâtă s-o pună de-o  curățenie generală în acest spațiu mioritic.

   Politicile criminale duse de guvernele postdecembriste, au realizat perfect acest genocid în masă. Acești indivizi au făcut tot posibilul să aducă în pragul extincției România. Iliescu, Roman, Constantinescu, Năstase, Băsescu, Văcăroiu, Ponta, Dragnea, Tăriceanu, Udrea, Iohannis( și pot continua), nu sunt decât numele unor criminali în serie, unor specimene care ar trebui să plătească cu viața toate aceste crime, crime sub înaltul lor patronaj. Dar gloanțele sunt scumpe, și nu merită! Plutonul de execuție ar irosi plumb în niște ”ființe”, pe care oricum viața va avea grijă să-i pedepsească meritat. 
    Dar vina nu este numai a indivizilor mai sus enumerați, ci este vina întregului popor, el fiind martor la tot acest genocid, la aceste crime în masă. Suntem o nație cu mâinile pătate de sânge, cu o conștiință de criminali. Dar nu!, să nu spui  nimănui aceste treburi pt că , pe lângă faptul că suntem o nație de criminali, suntem și virgini, ca niște fecioare drăgălașe. Ochii sunt dați imediat peste cap melodramatic și se aude un murmur: vai Doamne, dar cum de  poți vorbi așa? Nu ți-e frică de Dumnezeu? Cum de generalizezi? Generalizez, ipocritilor! Bine spuneți: nu vă e frică de Dumnezeu, criminalilor?
   Să se înțeleagă bine: avem un mare apetit în a ne  ucide semenii.  Suntem pătați de sânge cald, iar moartea e singura care nu se plictisește la noi: stă pe un morman de cadavre. Îi simțiți râsul?

Despre tâmpirea unei generații de adolescenți. Sau despre Noul Tineret Cretinizat.

  Am scris deseori despre problema îndobitocirii și alienării generației de puștani, generației  15- 25 de ani . Am luat înjurături foarte delicioase și acuzații dintre cele mai ”colocviale”. Aia e!
 
    Prin prisma meseriei mele, am avut de-a face cu mulți tineri, am lucrat cu ei și lucrez în continuare. Nu sunt profesor, dar nici nu e nevoie de acest lucru. Am tras însă o concluzie amară: acești tineri sunt, în marea lor majoritate, handicapați funcțional. Repet chestiunea: în marea lor majoritate!

De curând, am citit cartea profesorului J.T. Gatto (”Cum suntem imbecilizați”) iar ceea ce am buchisit din acea lucrare îmi confirmă spusele: tinerii de azi sunt tot mai destructurați  psihic, tot mai incapabili să înțeleagă pe ce lume trăiesc, tot mai singuri și viitoare oi perfecte.
Tot pe acest subiect, aș vrea să redau spusele profesorului Mihai Vladimir Topan, conferențiar universitar la ASE: ” De pe băncile școlilor ies tineri îndopați cu ”mate”, fizică și ”info” care nu (mai) înțeleg natura oamenilor din jur, descurcându-se cu greu în situații mergând de la simpla conversație, trecând prin relaționări instituționale  și culminând cu viața personală, căsătorie sau relații cu proprii părinți sau copii. M-am dumirit brusc, la postura în care mă aflu: aceea de a face educație cu studenți care nu citesc nimic, nu vor să discute nimic și nu-i interesează nimic. Mă confrunt cu imposibilitatea studenților (mare majoritate) de a emite măcar ideile principale și simple din materiale” Ok, ce se mai poate adăuga?

   Mă văd exact în aceeași situație, aceea de a nu putea dialoga cu mulți dintre ei. Pur și simplu mesajul nu le poate perfora blindajul imposibilității de a înțelege, de a reuși să perceapă semantica unui cuvânt sau simbolistica lui. Sunt incapabili să proceseze informația. Vedem cum părinții sunt disperați, fiind puși în postura de a dialoga cu niște ființe goale de conținut, care nu mai pot  rezona cu familia, rupți de realitate și vârâți în virtual. De aici și până la conflict e doar o chestiune de timp. Ce mă uimește, pe drept vorbind, e impasibilitatea părinților în a recunoaște că au o problemă cu plozii, că-i scapă din mâini și că nu mai pot dialoga cu ei. Mă uimește crearea copilului tâmpit exact de către părinți, prin punerea la dispoziția copilului a tot ce lui îi debitează prin minte, de la jocuri video la tablete și telefoane smart. Ce e mai hazliu, între ghilimele, e că acei părinți la un moment dat își dau seama de erori începând să priveze astfel pe copii de aceste electronice. Dar marea problemă este următoarea: e prea târziu! Și ei nu conștientizează asta! Nu se mai poate face nimic, iar dacă se intervine cu forța, copilul va reacționa cum știe el mai bine: se va revolta. Iar această revoltă se traduce așa: ura față de părinte; fuga de acasă; droguri; alcool; prostituție. Așadar, părinții încercând să repare un rău pe care l-au făcut în prima tinerețe a copilului, fac un rău cu mult mai amplificat, până aproape de distrugerea copilului.

   Văd tineri care-și înjură părinți fără nici o reținere: dă-i naibii de distruși, de vechituri cu două  picioare!

   Dar mă bucură să văd și tineri frumoși, ce-i drept tot mai puțini. Tineri cu care poți dialoga, care au un reper în viață, studenți care se preocupă de ceea ce fac, cu ochi limpezi și profunzi.  Dar repet, ei sunt tot mai puțini, într-o dureroasă minoritate. Restul de tineri, cu deosebită durere o spun, sunt tot mai alienați, mai tâmpiți și mai degenerați. E generația Mall-ului, a poșetelor și a  modei în general. E generația de ”cum să arăt cât mai bine la exterior”, a selfiului în baie și a semidezbracatului. E generația egocentrismului. Generația trupului dezgolit. Generația blugilor rupți în genunchi, a copierii. O generație copy paste!
   Dar nici cu cei de peste 30 nu mi-e rușine, ca să pun o cireașă pe colivă.