Nu mai este un secret că în foarte multe licee din țară drogurile sunt la ele acasă. Dilerii știu unde să stea, au locotenenți printre elevii care învață în acea locație, iar treaba merge. Acest lucru l-am putut vedea și când, acum ceva ani, magazinele cu etnobotanice stăteau frumușel pe lângă școli, făcând praf mințile încă nematurizate a tinerilor. Până când n-au curs sinuciderile printre adolescenți provocate de mizeriile din acele pungi de tras pe nas, nimeni nu a mișcat un deget. De ce? Nu mai e nevoie de prea multe explicații.
Dar, cred eu, narcoticul cel mai pervers a ajuns să fie online-ul, ”rețeaua de socializare” fiind copilul lui mic drag și iubit. Dar ca să fii online în permanență, ai nevoie de niște scule deștepte: unii și mai deștepți nasc smart-ul. Din acest moment, era oamenilor care comunică face-to-face, se fini. Dacă mergi într-un metrou, 90% din persoanele tinere sunt cu nasul vârâte în telefoane: nimeni nu mai are introspecții, nimeni nu mai stă cu el însuși. Atenție la sensul folosit de mine: SUNT vârâte! De către cine? Eh....
Dacă online-ul e cel mai periculos narcotic, vine tare din urmă dezinformarea. Fără online, dezinformarea sau manipularea nu mai puteau exista în forme atât de elaborate , devenind de-o subtilitate înfiorătoare. Se merge pe dictonul: habar n-am în ce/ cine să mai cred, deci de ce să-mi mai bat capul? Mai pe șleau, mulți merg pe starea de deconectare din real, acolo unde, cică, e nașpa; întrarea acelui individ in online, capturarea lui de către ”sistem” și sinuciderea existențială care precede după.
Dacă acești indivizi scapă de online, ei cad în capcana unor multinaționale, aceiași Mărie, dar cu altă pălărie: mergi la ”job” la 9-10, ai 400 de dead-line-uri pe zi, ești prins într-un birou cu AC și miros de mochetă curată, pleci de la ”job” pe la 18-19, mai povestești cu colegul, pt ”destindere”, încă o oră, dar tot despre ”job”, ajungi acasă epuizat -dar mândru că lucrezi într-o structură mondială, ești la costum și , eventual, ai mașină de serviciu- îți deschizi o bere, te pui în fotoliu și deschizi smart-tv-ul de 180 cm, cu sunet Hi Definition, îți vine și soția ( asta în cazul bun ), tot de la o multinațională, o femeie în plină ascensiune profesională, o femeie care se vrea dură, negociază totul la sânge, un manager total. Treningurile ingurgitate de dânsa au avut grijă să o modeleze așa cum trebuie. Ea se dezbraca de sacoul impecabil, Leadershipul stă cu berea și telecomanda în mână, uitându-se la BBC sau CNN. Nu mai e de finețe să asculți țăranii de Antena 3 sau săracii de Realitatea TV. Ești într-o lume superioară: te uiți la alți țărani , dar care vorbesc engleza. De copii nu poate fi vorba: cariera e prima!
Dar cel mai teribil narcotic, e prostia. Ea este rezultanta tuturor acestor factori de nouă generație, a erei ”smart”. O cruntă îndobitocire, evident!, făcută cu acordurile ”mai marilor” de azi. Cine sunt aceștia? Habar n-am, dar nu sunt căzut din cocotier ca să nu observ toată archestrarea, aranjamentul și mai ales dirijorul. A, că sunt vârâți în față indivizi ca Mihai Tudose, Macron, Merkel sau Donald Trump...e hilar. Dirijorul stă undeva în umbră, că doar de aia si-a angajat păpușile enumerate mai sus. Iar massele....sunt niște drăgălașe oi. Simbolismul fotografiei: cam în halul ăsta
naște societatea pe viitorii locuitori Terrani. Scapă cine poate!
Scriam în titlu despre fumul care îneacă mințile tinerilor. De la ei venea speranța. Teoretic, așa trebuia. Faptic, nici vorbă! Deci, urmează un mare dezastru. Până atunci, pace!
Comunicare? Poate trancaneala...
RăspundețiȘtergere