Saraca tara bogata fara Dumnezeu.

   Toti suntem de acord ca avem o tara minunata.. Frumoasa, cu oameni deosebiti si,  fraza cea mai folosita, cei mai primitori.Aproape toate minunatiile lumii sunt aici.Pierduta in Europa,salbaticia inca mai exista in Romania. Pădurile nostre adăpostesc monahi sfinţiţi de către Dumnezeu,rugandu-se pentru noi.Deltă, munţi, fluvii, râuri, marea, aur, argint, cupru, fier, poezie, bătrâni frumoși, capre negre, râși, urşi, șamd.Dumnezeu a fost foarte darnic cu noi.În acest tablou edenic, Romania trebuia să fie un mic Rai pe acest pământ.
   Iesin din atmosfera picturală, ne izbim de-o realitate cruda şi nemiloasă.Un popor chinuit, fără exceptie, timp de peste doua mii de ani.În timp ce Italia crestea sub renaşcentism, Romania se razboia cu turcii.În timp ce Europa işi cladea catedrale, Romania platea tributuri pentru o pace relativa. Ortodoxia era lovita din toate partile dar, paradoxal,ea crestea si mai mult.si asta deranja!Asta a fost pana in secolul 19.Atunci a inceput o reconstructie greoaie a statului roman, faza in care multe state erau cu mult inainte.Apoi vine lovitura de baros a istorie in radacina cladirii neamului romanesc.
   1917.Un an in care fara mila incepe lupta cu Dumnezeu, o lupta cruda, surda, fara limite.Ateismul si-a inceput obarsia intr-o tara superba,Rusia.Lenin,Stalin si cei care i-au urmat se straduiesc sa formeze o europa fara Dumnezeu.Un secol 20 nebun,cu oameni atroci,cu frustrari,cu copilarii nefericite, lasandu-le urme in comportamentul lor de mai tarziu. Milioane de oameni mor intr-un  razboi absurd, ilogic, fara perspectiva si fara invingatori...doar cu invinsi.
   Romania intra si ea in jocul ateismului,aruncata de fortele care le credeam salvatoare.Jumatae din Europa se rupe de realitate intrand in imensul lagar de spalat creiere.Abominabilul Pitesti(una dintre cele mai cutremuratoare centre de reeducare din lume),Aiudul(cu mii de martiri aruncati de izbeliste)Jilava(fortul groazei si-al mortii)Tg. Ocna,Canalul,Baraganul si enumerarea poate continua.Ne-a fost omorata,timp de 50 de ani,inteaga elita,intreaga cultura,incepe sa fie strangulata Biserica,bunici,mamici,tatici,copilasi trimisi in inghetata siberie.Experimentul Romania are succesul scontat.Moartea se instaleaza la ea acasa.Groaza cuprinde cu ghearele-i reci intreaga tara.Frigul intra in inimile oamenilor.Viata,propietatea si Dumnezeu nu mai apartin oamenilor ci partidului.
   1989.Dumnezeu isi intoarce,pentru cateva clipe,fata catre Romania.Timisoara ingenuncheaza si spune la unison "Tatal nostru carele esti in ceruri...",dar si de gloante.Doar pentru cateva momente credem in libertate,atata timp cat Divinitatea se uita spre noi.Inrosim craciunul cu propriile maini iar avorturile curg pe banda rulanta.Urmeaza anii 90.Apoi inca 22 de ani.Rezultatul il vedem acum in 2012 cu totii.Comentariile sunt de prisos.Revenind la primul paragraf...nu mai avem nimic...
   Disolutia statala,morala si sociala se afla in plin proces,De aproximativ 10 ani am fost cu totul ingenuncheati si inrobiti organismelor internationale(care fac parte din tarile care ne-au tradat si distrus ca neam).Aproape toata tara este vanduta dar si datori vanduti.Si este doar inceputul.
   Avem o singura solutie de iesire din aceasta situatie.Intoarcerea la Dumnezeu si la valorile crestine.Daca poporul ar respecta postul(atat doar),Romania nu ar mai fi in foamete si nu ar mai trebui sa se imprumute cu nemiluita din visteria camatarilor internationali si putem fii cei mai bogati din lume.Cuvinte mari?Deloc!Singura institutie care mai poate reantoarce in matca credintei este Biserica.Restul sunt doar filozofii.

Amintiri trecute

   Am fost candva,intr-o amintire tarzie,un copil.Un copil fericit care-si cunostea fericirea de-a fi fericit,de-a privi un apus de soare uimit.Un copil care privea un apus de soare ,un soare care se ascundea dupa semetele cosuri ale combinatului.Fumul rosiatic al otelariei se intrepatrundea cu roseata uimitoare a apusului.Era o coloratura a cerului extrem de frumoasa.Erau oare alte timpuri?Arau oare alcumva si copii?
   Privindu-mi trecutul copilaresc,parca il regret si-mi este mila de aceasta generatie.O generatie PRO.Fii liber,este indemnul acestei generatii televizate.Dar oare aceasta este libertatea?Maniera libertino-pompieristica de intelegere a tineretii va avea rezultate bune pentru viitor?
    Fiecare are un trecut al sau de care-si va aminti intr-o zi sau alta.Eu imi amintesc cu placere,lungile escapade in parcul cartierului nostru,banca lunga unde se spuneu povesti si dadeam LIKE-uri fata catre fata.Tin minte ca acea banca era Facebook-ul nostru.Si ce Facebook...O retea de socializare cu roseli ale obrajilor,cu privire de sub sprancene,cu biletele trimise anonim cu cuvinte bine alese si scoase cu durere din inima,fara trivialitate."Vrei sa fii prietena mea"?-era propozitea cea mai grea si mai cuprinzatoare a starii noastre.Cuvinte rasarite din inima ca papadia rasarita primavara,ingalbenind verdele crud al ierbii abia rasarite.Lipsa de trivialitate ne facea sa fim puri in exprimari si-n senzatii.Nimic din eroii televizati,formati in seriale telenovelistice,cu lacrimi false si atitudini de"macho".Viata se juca la un alt nivel,un nivel disparut dintre noi,omarat de bascalie,omorat de sexualitate si pornografie.Tin minte acadeaua daruita ,dupa multe cantariri a situatiei,unei fete.Imi revad tulburarea,emotia,stinghereala la fel intamplandu-se si viitoarei mele "vrei sa fii prietena mea"?Nu puteai sa disimulezi emotia.Copii puri,nu-si pot ascunde emotia si placerea copilareasca.M-a sarutat pe obraz....Ce senzatie!Inima-mi salta de fericire.Fericire pura si nu reactie sexuala.Mi-a ramas in minte mult,mult timp,acea secventa needitata.A fost pur si simplu un raspuns al frumuseti normale.Mai tin minte cum imi tremura mana cand scriam in "Oracol",la capitolul"pe cine iubesti"?Ce cuvant...scriam si-mi distrugeam noptile in asteptarea unui raspuns a persoanei in cauza,tot in acel oracolo copilaresc.
   Oare copii din generati PRO cunosc ce-i acela un otracol?Cunosc oare adevarata fericire,nu cea "online",ci fericirea pura si neantinata?raspunsul il vedem pintre noi.Fetite peste masura de machiate,ca niste clovni,intr-un circ de prost gust.Gesturi ce redau viata sexuala inceputa mult prea devreme si la intamplare.Baieti care folosesc un vocabular dezgustator.Scoli pline de clovni inabordabili,cu "vedete"formate in familii de "vedete".Copii desradacinati de parinti,plecati in strainatate pentru a putea asigura "o viata mai buna".O lume absolut sinistra,cu frica unor profesori de icoanele si crucile din scoli,fara rabdare si cu vesnice probleme de sistem.O societate nefiresc de sexualizata si pornografiata.O frica teribila in inimile unor parinti cand isi trimit copii la scoalaAceasta este democratia?Aceasta este libertatea?Acesta este capitalismul?Unde este copilaria?Cine a furat-o?"Lasati copii sa vina La mine"!De ce nu-i lasati sa mearga la Adevar?Lacrimi si durere...asistam cu totii,neputinciosi,la decesul incet dar sigur al copilariei.O copilarie roasa de cancer in ultima faza,conectata la aparatele care o mai tin in viata,artificial.Aparate care inlocuiesc fericirea.Cu totii suntem conectati la aparate.La TV,la internet,telefon,Facebook,email...Condoleante!
 
                                                                                    ciornei iulian

O viata,o moarte.

    Ce vrem de fapt de la viata?Cine suntem si-n ce directie ne indreptam?Intrebari persistente,cu care ne nastem,traim si simtim apropierea mortii.Nu vrem moartea,ne infricoseaza prezenta ei,ne uimeste,ne inspira.Dar cu toate acestea moartea loveste nemilos,tanar sau batran,sanatos sau bonav,fericit sau trist..Lipsa ei de scrupule ne intriga si strigam plini de amaraciune,de ce eu?cu toate ca  stim finalitatea ne intrebam adesea,de ce eu?
    Cine reuseste sa-i zambeasca mortii a invins-o,castigand batalia acestei vieti.Dar pana la urma,ce este moartea?De ce ne infricoseaza in asemenea masura?De ce o vedem,o reproducem,o schitam in totdeauna in negru?Aceasta este culoarea mortii?Am vazut cazuri in care oameni(manahi sau nu)zambeau atunci cand isi traiau ultimile clipe,aici pe pamant.Oare atunci moartea era de culoare neagra?sau Cineva ii lua locul!Cred cu convingere ca atunci cand avem sufletul bolnav si innegrit de pacate,vedem in negru nu neaparat moartea ci si orice manifestare a vietii.Culoarea unui fenomen,depinde foarte mult de felul in care privim noi acel fenomen.Daca ochii sunt murdari,murdara vom vedea si noi orice forma de exprimare a divinitatii sau a naturii..Contrar cu aceasta,atunci cand ochii nostrii sunt curatati de lacrimile pocaintei,orice fenomen se transforma in lumina,in sfintenie sau in dragoste.Cu cat uram mai mult,direct proportional vom ura si moartea.Ura transforma moartea in culoarea neagra.Ne dorim sa nu vedem moartea.
   Dar ce exemplifica ea?Sa venim la Noul Testament,singura dovada ca "moartea nu este chiar asa de neagra"dupa cum credem noi.Domnul Hristos,dupa cum citim in evanghelii,ne ofera sansa vietii.Omoara moartea!Cum?Pur si simplu o omoara!Auzi la Sfintele Pasti cantarea "Hristos a-nviat din morti,cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte,viata daruindu-le".Deci,pin moartea Lui a omorat moartea,adica pacatul protoparintilor.Pana in acel moment moartea era o realitate.Moartea mortii inseamna invierea vietii.Dar totusi,ce se intampla atunci cand "murim"?                                       A   Acum moartea nu mai este o moarte la propriu,ci este o transformare dintr-o stare fizica intr-o alta stare,de data aceasta,spirituala.Acesta este marele nostru premiu oferit de Hristos prin moartea lui.Moartea este acum o supra-purificare,o transformare,revendicarea obsolutului,a eternitatii,a indumnezeirii.Pri aceasta transformare putem lua parte la marea Biserica Cereasca care proslaveste Divinitatea.Pana atunci,traim aici pe pamant pregatindu-ne,curatandu-ne,purificandu-ne,sfintindu-ne,indumnezeindu-ne,pentru a putea vedea Adevarul.
   Dar au fost oameni pe pamant ,de-a lungul timpului,care au reusit sa vada acest Adevar,dar codat.Om find ,nu putem avea acces la Divinitate,decat in masura posibilitatii perceptiei noarstre pamantesti.Simpla EI PREZENTA ne orbeste,Fiindu-ne imposibil sa cunoastem o astfel de traire.Totusi,acesti sfinti care au reusit"performanta"de-a vedea Lumina cea adevarata,nu-si mai doresc viata.Pur si simplu asteapta cu infrigurare moartea.Pentru ei moartea inseamna intrarea intr-o alta dimensiune,o dimensiune perfecta,sublima,nepoluata,intrarea in conexiune directa cu Dumnezeu.Asadar vedem un paradox incredibil intre doua trairi total opuse.Frica de moarte si asteptarea mortii.In prima parte oamenilor li se taie accesul la Divinitate sau se atenueaza mult.Cine poate sa spuna ce inseamna iadul cu adevarat?Poate insemna setea pentru Dumnezeu,la vederea Lui atunci cand apare moartea,astfel chinul fiind profund.Este ca si atunci cand un om insetat pana la extrem,pana la epuizare,intr-un desert,vede un alt om care bea cu nesat dintr-o apa limpede,rece si cristalina.Chinul este de nedescris ,setea topindul,chinuindul nespus de mult.Comparatia este plastica dar poate fi suprapusa cu situatia chinului iadului,dar cu-n proncentaj  neimaginat de mare.Atunci cand sufletul face trecerea din starea fizica si vede frumusetea Dumnezeirii si nu va avea acces la ea,chinul va fi pe masura.Si atunci moartea va deveni neagra,morbida,nedorita,urata si chinuitoare.
                                  
                                                                                                   ciornei iulian 

Romania de azi si prigonitorii ei

   Petre Tutea spunea odata despre poporul roman ca este ca"o caruta cu tarani care a tinut in sah imperii"
   Impotriva acestei calitati s- a indrepta furia sistemului bolsevic precum se-ndreapta astazi pedagogia perversa se dezagregare lenta,subtila a identitatii nationale si a sufletului   romanesc.
   Lumea ghetoului comunist n-avea nevoie de calitati,ci de-o cantitate,de-o populatie non-identitara plasata in oceanul internationalei proletare,ca o simpla forta de munca,decerebrata,poporul-caramida la turnul Babel ce se construia.Parintii sclavilor de astazi care muncesc "fericiti" pe plantatia nemarginita a lumii globalizante,unde orice evadare devine imposibila.
     Furia trecuta si actuala asupra acestui sambure de romanitate,asupra acestei carute de tarani nu a avut si nu are margini.neputand sa-l sparga,l-au ingropat in gropi comunepeste care au turnat si toarna incontinuu,cu disperare,varul ucigator al uitarii,"Sinea interioara" a acestui neam s-a dovedit mai puternica decat teroarea...si atunci s-a trecut la un alt nivel,la un alt fel de a ucide,s-a trecut la compromiterea ei.Iar aceasta compromitere s-a facut incet,metodic erodand pe tacute stalpii de rezistenta ai tarii.Si de aceea Romania de azi nu mai este de mult o tara,ci o continua alunecare de teren.
                                                          spicuiri din cartea D-lui Dan Puric-Fii demn

De la Mos Destrabalatu' cu drag pentru Homo molus

 

Sunt oripilat, sunt scârbit, sunt indignat. Stau si ma întreb, in prostia mea, daca mai exista Crăciun! Exista pot spune unii consumatori de Coca Cola. Dar  unde sunt cei care iubesc aceasta Sfânta sărbătoare, ma întreb aiurea. Sunt, dar tot mai puțini. Păi uite-i în schimb, mă îndemna fericitul consumator, privește noii oameni, uite-i prin market-uri, uite-i pe la mall-uri, uite-i cum cumpără la copii cadouri, șamd. Da, ii vad! Dar ce vad parca este scos dintr-un film prost american. Da, i-am văzut, le-am văzut disperarea din ochi, le-am văzut frustrările, le-am văzut plăcerea de-a se chinui, am văzut acea specie de om apăruta acum 15 ani in România: e specia care populează, din păcate 80%, din populație. Aceasta specie creste direct proporțional cu mall-urile. Aceasta specie se numește Homo Molus.
   Vin într-o zi de la munca pentru a participa, si eu, la hora nebuniei, la marele dezmățului. Ma duc sa fac shopping (nu suna mai bine asa?). Ca-ntr-un iad urât, am participat la acest ritual, dar rapid, undeva la 15 minute. Simțeam că rămân fără aer daca nu ies afara. Timișoara este un oraș mort atunci când este circulat. Atunci, în acea zi fatidică pentru șoferi ăi nu numai -5 decembrie- orașul a fost spulberat și aruncat în cea mai mizerabilă mocirla a dezumanizării și  autodistrugerii sufletești. Mii de înjurături, milioane de energii negative transmise și împrăștiate peste tot, nervi, disperare si (auto)umilință. Atunci mi-am dat seama ca a dispărut Crăciunul si, odată cu el, Nașterea Mântuitorului. Bucuria acestei sărbători este împinsă în groapa de gunoi a umanității, aruncata odată cu ambalajul KFC-ului înfulecat fără respirație, fără măcar sa facem o mică cruce si sa ne gândi în rugăciune la cei care nu au măcar un strop de apă. Nu mai este așteptată Nașterea Mântuitorului, ci deschiderea cadourilor frumos împopoțonate, fără nelipsitele parfumuri de vedete si dive aruncate la noi de Vest: Becham, Banderas si alți idoli in viata. Dar parfumul postului și a bucuriei unde mai este? A murit! A murit odată cu nașterea omului Homo Molus.
 

Seara-n taverna

Bodega din fundul strazii ma asteapta
Inecata -n fum si mult festin,
Aceiasi masa departata,
Aceiasi vioara cu acorduri de suspin.

Paharele vin,vodca ne incalzeste
Cuvinte marete, in elogii se avanta
Chefliul pentru o seara ajuns presedinte
naste-o ideologie universala.

Tigara-mi arde precum propia viata,
Iar scrumul se arunca ca mortul in mormant;
Da stimabile,asa este!ma trezesc urland
In atmosfera alcoolic-prezidentiala.

Vioara canta un refreen de Chopin,
Vantul urla bezmetic si el in geam,
Sunt beat si totu-i un mare amalgam
Iar vioara-mi canta acelasi trist Chipin.

Drumul spre noapte

 

 La un moment dat, prin sec xv-lea, Leonardo Da Vinci spunea, parca pentru timpurile noastre, cuvinte de-o adâncă ințelegere: "câți oameni nu pot fi descriși decât simple canale de îmbuibare si producere de excremente? Ei nu practica nici o virtute, iar tot ce rămâne in urma lor nu este decât o latrină plina". Ce vedem azi? Televiziuni care-si deșartă latrina in casele oamenilor. Canale media conduse de un înavuțiți peste noapte, angajații fiind copia fidela ale acestora.(I)realitatea se transfigurează zilnic din penibil in mai penibil, din grotesc în lugubru, din rău în mai rău. Restul? Incultura promovata din toate parțile(tv, scoala, societate, familie) este perfect voita. Kant spunea odată ca un popor incult este un popor ușor de manipulat. Ce observam? O îndobitocire perfect voită , o Românie incompetenta in exprimare, o Românie înfometată, deci ușor de manipulat. Sistemele de valori sunt răsturnate si ce nu a reușit comunismul in cei 40 de ani, a reusit capitalismul romanesc in 20 de ani. Concluzie? Foștii si actualii conducători ar trebui condamnați pentru crime împotriva umanității si închisi pentru mult, mult timp. Doar asa putem da exemplul generațiilor viitoare.