miercuri, 16 august 2017

Majoritatea care citiți acest text, sunteți bolnavi!

 
     Și știți de ce? Pentru că mâncați prost! Cuvinte citate din  prof Mencinicopschi.
Cuvintele sunt  dureros de adevărate, cunoscute dar nebăgate în seamă. De ce? Din comoditate, din neștiință și dintr-o lipsă crasă de cultură.
   Am lucrat la un mare și renumit restaurant în București. Renumit...și atât. Ce mă mira profund era faptul că niciun client nu crăpa la masă. Începând de la tanti care tăia cartoful & morcovul și terminând cu cel care ducea mâncarea la masă, marea majoritate deci ( pleonasm forțat), spuneau un sta-v-ar în gât, asta ca să fiu elegant cu exprimările. Nu reproduc mai mult. Ați înțeles unde bat, nu? Se aruncau asupra preparatelor cele mai dulci cuvinte: da mai intrați mulți, bă animalelor! zbiera bucătăreasa, înnebunită, la un personaj imaginar de pe tavan, nemaiputând  face față la comenzi, apa curgându-i șiroaie pe frunte. Iar această problemă se întâmplă în majoritatea restaurantelor și bucătăriilor. De aceea recomand cu căldură: nu vă mai apropriați de ele. Hrăniți-vă acasă!
   Extensie de idee: un bucătar ar trebui să fie un maestru în adevăratul sens al cuvântului, unul chiar spiritual pentru că poate modifica toată structura interioară a unui client. Cu-i pasă? Banul să iasă.
   Marea problemă stă în halul următor: noi nu ne mai hrănim, ci doar mâncăm. Băgăm în noi. Turnăm în noi. Halim. Să continui?   
   Ce vedem la sfârșit de săptămână? Un alai de plozi duși de niște părinți inconștienți la Mc Donalds-uri. De ce nu! Dacă ăla micu dorește, trebuie să-i îndeplinim dorința. Mai ne procopsim și c-o jucărie, că doar PR-ul nu doarme, nu? Părinți inteligenți, clar!
   Se știe că în România se mănâncă mult și prost. Avem o bucătărie grea și unsuroasă care dă de furcă ficatului. Și nu numai. Mă rog, e impropriu să spui că avem bucătărie. Avem o compilație dintre mai multe bucătării orientale, turcească în special, că doar nu au stat pe aici englezii, nu? Veșnica Sarma, impăratul Mic, preacuvioasa Șaormă, sfântul Kebab. Și e coadă mare la ele. Pe lângă asta, mai avem vreo două sărbători mari, când românul ia cu asalt, mai ceva ca la Mărășești și Oituz, toate marketurile. Coșurile devin cât  portavioanele, frigiderele mici se aruncă la ghenă. Trebuie ceva mare, combine de treierat mâncare, multă și săracă în tot ce ne e folositor. Apoi vedem cum ambulanțele urlă neputincioase prin orașe cărând pacienți cu mațele aproape explodate de bolțarii ingurgitați prostește, stropiți cu mult alcool, că doar o dată pe an e Crăciunul. Să fie bine!
    Cum stăm în statistici? Exemplar! Pe primul loc la toate. Bolile, evident. Când mănânci un salam cu 5 lei ruda, de un kilogram, la ce te aștepți? Când faci un cotlet, iar el elimină apă în cuptor mai ceva ca fântâna Îndrăgostiților din centrul Timișoarei....te întrebi serios când vei muri.
   Că bravii nostrii conducători sunt puși pe căpătuit populația, un fel de genocid vesel...o știm cu toții. Totuși! Și totuși, noi mergem înainte, parcă tot mai orbi, spre o moarte sigură. Da , suntem o nație bolnavă! Vă miră? Nu ar trebui! O cola?

Un comentariu:

  1. Auzisem eu ca asa se exprima bucatarii si ospatarii la vederea puhoaielor de clienti (datatori de bacsis), dar nu-mi venea a crede.

    RăspundețiȘtergere