A face nunta nu e simplu. Am trecut și eu printr-un astfel de proces. Poate dărâma, pur și simplu. Miresele, împinse de societate, o iau razna. Nu mai vorbesc că , pur și simplu, nunta e luată la mișto. E luată la mișto în sensul că aspectul cel mai important din tot acest tablou, adică Biserica, e lăsat în beznă. Cheful trebuie să fie grandios, plin de culori, cu multe decoruri, flori inutile...mai pe scurt:țigănie! Biserica...mă lași cu ea? Ea e parcursă, totuși, în dorul lelii. E făcută că așa cere datina, mama ei de datină! În cazul meu, cel mai important moment a fost cel din fața altarului. După, la bairam, am fost un mare absent. Nu din ipocrizie sau egoism. Pur și simplu nu mă aflam în elementul meu. Punctul maxim se întâmplase deja: Biserica. Mă eliberasem. Dar nu: pentru unii...nunta începea după cununie. Să curgă vinul ghiurghiuliu, vorba cântecului.
Așadar, viitoarele mirese sunt împinse să intre în disperare , mai ales de mame. De frustrările dânselor. Uită că liantul care face o căsnicie durabilă e acea infimă procesiune din fața altarului. E ca și când ai face o casă punând cărămidă peste cărămidă, dar ignorând mortarul, liantul construcției. Când voi face nunta din nou, nu vreau să mai aud de parade, bâlciuri, flori inutile și pupături cu fețe pe care nu le-am văzut în viața mea. Nu vreau decoruri pe post de ființe vii. Vreau prieteni care să se bucure alături de mine, să-mi trăiască starea de plenitudine, să fie cu mine. Vor fi 20? Nu mă interesează! Vor fi 5? Foarte bine! Va fi cea mai perfectă cină între prieteni! Să fie primit!
:) Imi este tare greu sa le inteleg pe fatucile care vor sa fie printese in ziua nuntii.Din punctul meu de vedere poti sa te simti ca o printesa in fiecare zi nu doar in ziua nuntii.Si intradevar nunta nu presupune petrecerea aia pentru care se face atata risipa de nervi si alte resurse.Mai important e momentul in care sunt legate prin taina cununei destinele a doi oameni.Pacat ca multi nu vad esenta ..Cat despre nuntasi acestia chiar trebuie alesi bine.Decat sa vina din obligatie , mai bine sa nu mai vina deloc.Vreau sa se bucure alaturi de mine , iar petrecerea ar fi ca o masa in familie,intre prieteni fara costuri sau ,,gauri in buget''.
RăspundețiȘtergereDiana, eu cred că dacă o femeie nu are sânge albastru, merită o dată în viaţă o rochie de prinţesă. :) Eu am avut-o la nuntă...şi n-o să uit cât de frumoasă m-am simţit.
ȘtergereCe să zic...eu nu sunt de acord cu tradiţiile şi obiceiurile care se potrivesc ca nuca în perete cu decorul diafan. Nu sunt de acord cu nunţile mari, cu aşteptări financiare care să acopere împrumuturile bancare, nu sunt de acord cu introducerea nasului fin al neamurilor în planurile mirilor. Ai impresia că doar căsnicia e a lor, nunta e a invitaţilor.