Restaurantul, noul Triunghi al Bermudelor

Mă uitam prin meniurile de revelion ale unor restaurante, cică cu pretenții. Bun, pe lângă că sunt foarte sceptic față de restautele românești, imaginația celor care produc acele meniuri te lasă melancolic sau, mai rău, te indispun terbil. Denumirile sunt perfect savuroase și te teleportează într-o altă dimensiune  papilo-gustativă, unde sunt simfonii de creveți, trio-uri de tartine, curcubee, romanțe...ce să mai vorbim, simți că stai la masă cu însuși nemuritorul Gică Petrescu. Mai pe șleau, rahatul produs de restaurante e ambalat frumos, cu denumiri cretinoide. Dacă ai pus o rață pe varză călită, nu-i mai spui așa, ci îi spui pompos: rață pe PAT de varză rumenă călită. Pe bune? Pe pat? Nu știam că varza poate deveni patul unei rațe. Supei de pui, cum ar trebui sa i se facă redenumirea? Pui scăldat în apă caldă, cu mirodenii și înmiresmat cu condimente? Trăiască Vegeta, nu? Nu mai vorbesc de restaurantele care o ard pe franco-englezisme, de-ți rupe creierul. Ce se întâmplă azi prin restaurante, e o adevărată panaramă, o prostituție a ideilor sau cum să minți pe proști să-ți mănânce rahatul cumpărat din Selgros-uri și Metro-uri, produse ieftine și de cea mai proastă calitate. Asta se face in Romania. Nu știu cum e dincolo, la nivel național, dar în majoritatea locațiilor mioritice se vând doar denumiri pompoase, dar îndoielnice calitativ.

Ca să aduci calitatea, ea costă. Iar când costă, bugetul ăluia care patronează localul scade, iar dacă bugetul scade, e nașpa. Angajații? In cele mai multe cazuri, angajații sunt imbecili, fără minima cultură generală, scârbiți, nemotivați, la mila ciubucului clientului, care, evident, nu va exista, ptr că foarte puțini patroni sunt dispuși să-și formeze proprii oameni, să le ofere trening uri, schimburi de experiență, școlarizări.
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Am venit să mă angajez.
- Ce știți să faceți?
-Nimic.
- Ati mai lucrat undeva?
- Da, într-un birt din Cuca-Măcăii.
- Perfect, sunteți angajat. Candidatul perfect. Aveți minimul pe economie
- Ooo, vai, vă mulțumesc, spune meduza proaspăt angajată, cu ochii umezi.
Deci, un viitor bun de consum, de făcut bani. Dar nu ptr el, ci ptr patron, ptr că lui îi se rupe de angajați, lui să-i fie bine! Duce două farfurii? Duce! Știe câteva preparate clasice din meniu? Știe! Un nădrag negru și o cămașă albă, și gata! avem un multilateral dezvoltat lucrător în servicii.

Mai halesc și eu prin restaurante (stiu, mea culpa!) și mă îngrozesc de ceea ce văd.
Dar, haideți, nu fiți cârcotași, avem meniuri! Bestiale meniuri! Simfonie de risotto. Spune-i bre orez, că n-are nici o treabă cu adevăratul risotto, că e orez plasticat cu 2 lei punga din Metro, ce Dumnezeu?
Hai, să fie primit și poftiți la canapele cu rațe, gâște și alte zburătoare, pateuri de ficați de gâște umflați cu pompa, muschi de vite brazilience crescute în România, exportati și reîntorsi la suprapreț, risotto din orez care n-a văzut în veci pământul, legume fără gust, chef de lucru așa cum are și Iohannis și, de ce nu, să curgă Vegeta. Nu are gust mâncarea? Nu-i nimic: ai un cub ptr fiecare vietate din lumea asta, de la procariote și până la tiranozauri. Vrei mangustă pe pat de alge din Marea Chinei? Avem, cum sa nu! Două cuburi și te-a rezolvat. A, că sunt congelate de pe vremea lui Hristos, care-i problema? Dacă ești în mijlocul câmpiei vestice și vrei fructe de mare...sorry boss, le papi congelate, că doar nu vine unu cu năvodul dimineața, proaspăt pescuite.
-Aveti pește proaspăt?
- Evident!
- Când l-ați primit?
E, aici intervin  doua răspunsuri posibile, dar mereu prezente: l-am primit ieri, și doi, azi de dimineață. Deci, e proaspăt. Noroc cu tehnologia. In 3 minute, apeși pe butonul ptr decongelare, peștele e bombardat cu microunde, iar el, saracu', ce sa facă? Trebuie să se dezghețe, că ăla micu are chef de pește proaspăt.
Să fie primit! Prefer un KFC, pe bune!