Există atât de multe concepte, atât de multe idei despre Dumnezeu, despre divinitate- cortegii lungi de cuvinte în a descrie ceva ce nu poate fi descris. Mii de tratare teologice în a spune nimic. Sisteme filosofice, religii, mii de religii, toate având pretenția în a fi primele și cu adevărul suprem pe stindard, lideri religioși unul mai sfânt ca altul- un adevărat circ religios la nivel mondial.
Și totuși, nici un sistem religios nu a reușit să-l descopere pe Dumnezeu cu adevărat.
Iar atunci când ești impotent in a descoperi ceva, te răzvrătești. De aici și carnagiile religioase - politicul s.a folosit de biserică în a-și suprima dușmanii dar, mai ales, și viceversa, când biserica, cu ajutorul politicului, a scăpat de dușmani.
Foarte puțini pot observa cum creștinismul se sparge tot mai mult, pe an ce trece, in mii și mii de bisericuțe. De la formarea lui, acest sistem religios a fost greșit proiectat, ca orice sistem religios inventat de oameni. Evident, Hristos e ultimul care e mărturisit.
Toți se uită spre marea schismă, din 1054. A, nu, nu uitați, creștinismul se spărgea ușor începând cu secolul 5-6, când abia începea să meargă în patru lăbuțe, atunci când capii bisericii încep să-și făurească propriile destine glorioase: maltratarea creștinismului cu arma egoismului clerical. In 1054, boșii din fruntea facțiunilor doar sau scuipat ai blestemat oficial. Ce nu a convenit, a fost eliminat, Biblia a fost ciopârțită, sinoadele au tot complicat ideea de Dumnezeu, Hristos e întemnițat în dogmă.
Ce vedem azi? Un palid creștinism, destructurat, epuizat și ros de carii. Capi de biserici orgolioși, mult prea bogați, mulți infiltrați din toate serviciile, biserica ajungând doar "opiu ptr lume", vorba lui Marx - un imens imperiu financiar. Tâmpul nemțălău a anticipat bine.
Multi spun, în puținătatea lor, că lumea a devenit o scenă a ateismului, că lumea nu mai crede în Dumnezeu, concluzia venind din faptul că bisericile încep să rămână goale. Nu, pur și simplu lumea nu mai are încredere în biserică, în discursul ei, în oratorii ei. Lumea a ajuns in acel moment în care biserica nu mai poate discuta cu ea- s.a depărtat de sens (poate niciodată avut).
De la mahomedanii care așteaptă virginele in rai dacă se aruncă în aer într-o piață plină ochi cu oameni, până la conflictele dintre catolici și protestanți sau bătăliile dintre autocefaliile ortodoxe.
Să nu uităm de tătucul Kiril cel mult prea fericit...
Unii cred că scăparea vine de neoproteatantism, de la Baptiști, penticostali și toată pădurea de biserici și adunări. Bine îmbrăcați, cu discursul la ei, cu cuvintele la ei, știind Biblia ca pe-o poezie - nu se aseamănă cu cariata biserică clasică. Cu noul " aveți timp să discutăm despre Domnul nostru Isus Hristos"? După 1900, aceste mici congregații sparg tot agrenajul greoi și ruginit al bisericilor clasice, lovindu.le cu bocancul direct în tibie. Dar nu sunt decât aceiași Mărie, dar cu altă pălărie. Costum, cravată, formație, instrumente, puțin dans, mâini ridicate. Multă manipulare psihologică. Mult show! Dar și Aceleași certuri sterile pe "eu îl cunosc mai bine pe Hristos", aceleași răfuieli mafiote. Și foarte mulți bani. Credulii dau zeciuială ptr ca o adunătură de farisei să aibă ...turme!
Ideologii, țarcuri și turme.
De ce? De ce nu! Să-l cunoști cu adevărat pe Dumnezeu...e foarte periculos. Mai ales ptr toate aceste organizații deținătoare de adevăruri supreme.
Sau mulți cad în capcana oshoistă, unde e posibil să-ți faci de cap cum te taie mintea - unde te întorci, dai doar de extreme.
Iar ca bomboana să fie cu adevărat pe colivă, religiile asiatice sunt tot mai căutate în accidentul încreștinat- mai o gimnastică, mai o meditare, mai o muzică de relaxare- viață, nenică! Tot mai multe rozătoare vin spre cașcaval...
Iată începutul finalului religiei, așa cum o cunoaștem noi.
