Ce (mai) înseamnă a fi român?

   

Bună dimineața, dragi români! Nu, nu este o bună dimineață, de asta e sigur! De ce? Simplu, pentru că, dragi români, atunci când spunem bună dimineața, înseamnă că suntem schimbați, că este o nouă dimineață, că suntem alții, treziți după un somn adânc al rațiunii, că am descălecat într-o altă dimensiune a umanului, un alt mental colectiv, că nația asta reușește să se scuture de toate tarele care-i stau atârnate de umeri. 

   Din păcate, am fost educați să ne urâm și să urâm, norocul nostru totuși fiind simplul fapt că divinitatea nu ne-a înzestrat și cu acea dârzenie mongolă, de exemplu, spre a urî și alte nații la modul cel mai atroce, așa cum multe alte neamuri reușesc să o realizeze cu mult succes. Noi am fost lăsați ”doar” cu o putere uluitoare de a ne urî noi între noi, în interiorul granițelor, asigurându-ne o minunată subdezvoltare foarte dezvoltată. Mai știți Miorița? Da, de ea se zice că are izvoare ancestrale, și da, poate că așa și este! Ce găsim în povestire, desfăcând firul epic de toate alocuțiunile dintre cele mai colorate și mângâietoare, cum că, vezi Doamne, cât suntem de prea plini de ceva...cum să-i spunem... cu iz de Grădină a Maicii Domnului, că Miorița de fapt simbolizează altceva, dăruirea poporului până la sacrificiu, puține tuneluri dacice, inventatori de graiuri și vecini cu Adam și Eva plus alte bla, bla-uri- așadar, în poveste găsim, simplu spus, popular, cam ce vedem chiar și astăzi la acest popor ciudat: ura pe care o manifestă pentru celălalt consătean, fie că-i spunem Nord, Vest, Sus sau Est! Fiecare punct cardinal îi stă în gâtul celuilalt punct cardinal! A, că noi vrem în continuare să ne mângâiem tâmp și să nu recunoaștem, asta-i altceva. Da, așa este, toate națiile au referințele lor față de ură, ura din interiorul propriilor granițe, cum o au, de exemplu, italienii, cu veșnica ”păruială” dintre nord și sud, dar totuși...

 

   Dar totuși, noi avem ceva special. Și asta se vede cel mai clar în rândul românilor din diasporă. Aici vezi cu adevărat cum această nație reușește cu brio să se urască, uneori până la moarte! O mai vezi însă și în media, o vezi în rândurile bisericii, unde fiecare Mitropolie e ”binecuvântată” cu baronul ei local, vedeta de serviciu, aia mai guraliva ca cealaltă. Da, se dă iluzia unei descentralizări, unei așa-zise democrații , cum că fiecare Mitropolie e cumva un Boss în sânul bisericii. Știm bine de lupta ”sfântă” dintre Mitropolia Clujului și cea a Ardealului de pe timpul lui Bartolomeu Anania. Și o mai vezi și în rândul oamenilor de rând, la nivel de plebe. 

   Dar cel mai abitir,  perfect pusă în aplicare a fost ura inoculată de politică, fie că vorbim de fanarioți, comuniști apoi de neocomuniști. Ne putem întreba: de ce lumea nu reacționează? Lumea românească iubește ura, sângele și moartea caprei vecinului. Fatalism? Nu, e un fel de a trăi, un fel moștenit din moși strămoși. Un fel care trebuie totuși curățat, nu?  Da, doar că procesul va fi să fie îndelungat, cu repercusiuni dramatice. De ce spun asta? Pentru că orice facem, orice acțiune pe care o luăm, e deobicei cea mai radicală. Avem o vorbă perfectă pentru asta și anume... "când explodează mămăliga... ".

Ce vedem la tinerii români de azi? Că nu se mai urăsc atât de mult între ei, pentru simplul motiv că nu prea se mai cred...românii Mioriței ci  niște oameni care s-au născut "decât" într-o țară care poartă o anumită denumire și așezare geografică.  

E un paradox! Fiind o nație inteligentă, incredibil de inteligentă, tinerii de azi nu mai dau doi bani pe ideea de naționalism, identitate națională și lacrimi de crocodil vărsate de 1 Decembrie, la o cană cu vin fiert ieftin. Știu cât trebuie să știe, cât să nu moară ”proști” și atât. Foarte mulți se gândesc să emigreze după ce termină, eventual, liceul. Ajuns în diaspora, începi să te scuturi de Mioriță, să te ascunzi cumva de naționalitatea ta, să te crezi un simplu locuitor al Terrei.  Totuși, că deh, asta e viața, mai dai peste ”bătrânii” nației, care îți mai dau și ei, când ți-e lumea mai nasoală, un șut fix în boașe, ca să nu uiți de unde te-ai ițit. Dar, ușor-ușor, ăștia micii, dacă-i întrebi ce părere au despre olteni, de exemplu, mulți vor ridica din umeri: pana mea, cine? Oltenii? 

Mulți nu vor mai avea habar că Craiova e Maxima olteniei. Sau de bănățeni, și etc... 

    În Germania lucrez cu olteni, moldoveni sau bănățeni, ardeleni, indieni, polonezi și alte nații.  

Lucrez cu români, cum îmi place mie să le spun.

 Însă aici am observa acea benefică stare de autocurățare de aceste ”eu sunt din... Tu ești din? Oooo...ce zonă nașpa...” Clasicul apelativ ”bă miticule”, venit cu ”dragoste” frățească din Banat. Sau ”sârma!” venită tot cu ”dragoste” creștinească din Sud și Ardeal pentru ”dragii” de moldoveni. E mult de vorbit pe tema asta, de ce zonele olteniei și moldovei au fost mai mereu salutate cu mulți scuipați. Voi reveni!

A face sau nu copii.

A face...sau nu copii, asta-i întrebarea!

Am avut deunăzi glăsuirea Deliei, doamna cu ”da mamă, sunt beată”, mai marele în ale muzikiei universale, pe sfântul și marele TIK TOK. Și glăsuirea dânsei suna cam așa: suntem destui, eu nu mă mai înmulțesc-, recte nu fac copii-, la ce bun și de ce să nu stau eu liniștită, să pap o șaorma cu de toate pe purcoiul meu de bani, că d,aia am muncit atâta, să nu mă leg aiurea la cap cu un plod mucos. 

Bun, zicerea doamnei cântărețe a fost în dulcele stil de caterincă a la Bucur Obor, la un carton cu trei mici și o halbă. Cu pâine și muștar. 

Ce s-a întâmplat după, aici devine foarte interesant și amuzant. Nu, amuzant nu este, dar...

O serie de bărbați adevărați, din ăia care predau bărbăția, au luat-o pe divă la puricat, enervați la culme de tupeul blondei, pentru că dânșii, acești bărbați, ce să vezi, vor să se înmulțească, aka să reproducă. Plus alte doamne, la fel de supi, că ce japiță, că ce nefericită,  că ce tupeu și câtă aroganță. 

Dacă tot suntem la capitolul păreri vis-a-vis de reproducere, treaba asta am mai scris-o, dar e nevoie de o reîmprospătare. 

Deci, așadar și prin urmare, sunt perfect de acord cu Delia, dar nu în totalitate. Cum vine asta? Ori ești de acord, ori nu ești...

Nu sunt de acord cu caterinca ei tâmpă, dar esența e în mare reală. 

Sunt oameni care înțeleg de la viață că e mai bine să rămână așa, ne-reproduși. Care-i problema? De ce unii oameni sar de funduri în sus, că în jos nu pot, când cineva nu e de altă părere față de o mare parte a maselor? 

Ce mai înseamnă astăzi ”a face copii”? 

Ni se tot explică treaba cu scăderea natalității, că nu mai facem copii, că scădem ca număr de oameni și alte asemenea temeri. 

Dar vine o întrebare foarte clară: mai e astăzi lumea pregătită pentru a se reproduce? asta-i una. Și a doua: mai poate lumea să se reproducă calitativ? E o mică cacofonie, dar n-am găsit altă rimă. Atenție, nu cantitativ, ci calitativ!  Eu, sincer, dacă mă uit la ce este în jurul meu, parcă aș vrea să nu ne mai reproducem! Oamenii sunt proști, fenomenal de proști, a spus-o cred nenea Dostoievski, acum mai bine de 150 de ani. Ce să vezi, nimic nu s-a schimbat, la fel de proști am rămas și astăzi. Sau, poate, dar nu bag mâna în foc, un Cezar Ionașcu m-ar întreba: dar de unde știi tu asta? 

De unde? Dacă mă uit în prin Europa, oamenii sunt plictisiți de moarte, de ce s-ar înmulți niște plictisiți, doar pentru a scoate alți plictisiți mai mici? Țările sărace încă nu au înțeles că nu e benefic să mai aduci 6-7 prunci într-o societate care-i va omorî prin lipsa hranei plus boli. Știu, Bill Gates și Rhotschild sunt vinovații, nu noi! Alții, nu noi! Sau în tot felul de demențe religioase. Sau în tot felul de manifestări politice și ideologice. Da, suntem o lume de nebuni care abia e ținută în frâu. Cauzele sunt multiple, dar ce rost mai are în căutarea lor? Trebuie o resetare? Evident, dar nu din aia cu viruși, boli și viccinări, așa cum o vedem astăzi și cum se vrea a fi și-n viitor, ci una la nivel de conștiință. Să fim mulți și proști sau puțini dar de calitate? 8 miliarde! Oare cum se prezintă cei 8 miliarde de oameni dacă-i vedem prin prisma piramidei lui Maslow? Care e punctajul acestei mase de oameni de astăzi? A evoluat cu ceva lumea de 2000 de ani, ca să ne raportăm la un timp pe care-l mai putem bunghi puțin? Aici răspunsul este da, dar doar pe plan tehnologic, nu și cel la nivel de conștiință. Am mai scăpat de ruguri, de trasul pe roată, dar e ok, umanitatea a învățat să folosească alte metode mai soft, mai corporatisto-globaliste. 

Am fost educați să fim o rasă de criminali, prădători și războinici imbecilizați. Atenție: am fost educați! Când? Din negurile istoriei. De către cine? Liniștiți-vă, nu am dus lipsă de profesori. Măcar de vreo 5-6 mii de ani ne-o tragem serios la gioale. Se spune că, la 5000 de ani au fost doar 300 de ani de pace. În rest, kilăreală continuă. Astăzi ce vedem? Un război perfect cretin în Ucraina. Orientul mijlociu tocmai ce a fost făcut praf. Africa e sub asediul foametei. China abia-și ține-n frâu miliardul și jumătate de mâncători de orez. India crește ca făt frumos, doar să fie la număr, mult și prost. SUA e cu gargara, iar restul de americi latine sunt cum sunt, cu mafii și coca.

Și atunci, până unde să ne înmulțim, la cum arată lumea de astăzi? După eșecul lamentabil al bisericii, după tot felul de experimente politice și sociale, Oare ar fi ok să fim 10 miliarde? Să facem...ce? Să ne dăm cu și mai mult aplomb în cap?

Sunt familii frumoase, care au înțeles că a naște un copil este o responsabilitate imensă, că trebuie să ai ceva în cap ca părinte, să poți oferi o educație de calitate copilului. De calitate, da? Nu cu tot felul de preconcepții și ”tu trebuie să fii cel mai bun”, cu trebuie să te descurci călcând pe cadavre și tot acest cortegiu de afecte care se vâră astăzi în mintea copiilor. Copii care vor fi capabili să iubească fără diferențieri. E greu, nu? Păi nu ai ce educație să-i dai plodului după ce tu ești plin de ”știrile de pra 5”, de prodanca și Florin Salam ascultat blană în mașină după o roabă de șampanie băută la Nuba. Nu poți face un copil de calitate cât timp ai șase feluri de mâncare la nunta ta! Sau când arunci uleiul folosit în chiuvetă. Sau cânt tai calea doar că ești cu doi cai putere peste Logan-ul colegului de trafic, coleg care-ți coboară și ridică toți morții și răniții familiei. Înțelegeți? Chestii subtile, care definesc într-o mare măsură societatea în care suntem acum. Harari s-a grăbit puțin cu lauda adusă omenirii. Da, câțiva au înțeles și și-au schimbat gândirea. Dar ce facem cu restul? Pentru că, da, restul vor continua să se înmulțească, născându-se alte turme de viitori frustrați, de decrepiți și maturi animalizați cu aceleași apucături ca primii oameni care-și dădeau cu bâta-n cap dacă de urinai la copacul lor. Oare cum arăta omenirea înaintea acestei omeniri prost construită?

Însă astăzi e chiar un păcat să mai rămâi un simplu bătut în cap, pentru că nu mai putem aduce scuza că nu am știut, că biserica ne-a închis accesul la informație, că ....și alte multe plângeri. 

  

Ce mai înseamnă religia astăzi?

Ei bine, da, este o întrebare îndreptățită, mai ales în contextul acestor zile, când vedem diverse biserici cum achiesează la ideea de război și crimă. Vedem și biserici care nu reușesc să-și facă o curățenie instituțională serioasă și sinceră, cu probleme de moralitate și încălcarea propriilor dogme. Și mai observăm cum creștinismul, de exemplu, s-a spart în atât de multe bucățele, continuând să se spargă chiar și în timpurile noastre. Ce înseamnă asta? Că biserica NU este perfectă, așa cum unii reprezentanți încearcă să ne-o demonstreze. Da, știm, biserica este supusă greșelilor umane, dar...

Dar, cu toate astea, ce mai înseamnă azi religia? 

Inevitabil religia este legată de biserică. Doar că, din nefericire, biserica s-a văzut în foarte multe cazuri depășită de situație, poziționându-se prost față de o situație sau- iar treaba asta e cea mai gravă!- îmbrățișând politicul. 

Atunci când banul face ca religia să se rotească, acea religie devine una bolnăvicioasă, mai ales când divinitatea din acea religie e pusă în context după chipul și asemănarea liderului religios. Ori, în multe cazuri, multe biserici efectiv nu mai au vreun fundament divin, ci doar uman, mimând perfid o închipuită credință în ceva din ceruri. Nu, nu biserica este vinovată, așa cum nici un parlament nu este vinovat, făcându-se prostește această generalizare. Nu, ci reprezentanții acestor biserici, reprezentanții unor instituții în general. Cât timp oamenii sunt anihilați de la procesul gândirii, șefii de instituții vor face ce le trece prin minte. Un popor inert mereu v-a naște monștri. 

Dacă observăm cinstit, religia instituționalizată își dă ultimele suflări. Catolicismul răsuflă greoi, ortodoxia se mișcă prin mâlul politicilor zonale, exercițiul critic fiind topit, bisericile neoprotestante sunt într-o luptă continuă numai ele știind cu cine, dar în orice caz nu cu propriile ipocrizii. Cât despre restul religiilor, ele se învârt în aceleași sclavii dogmatice, pe sistemul ”dacă ieși din ce îți prezentăm, vei fi maltratat până la moarte”

Ce urmează religiei instituționalizate? Nu știu, dar cred că este începutul unei forme de spiritual la nivel personal, simplist, dezbrăcat de toate pietroaiele dogmelor. Poate fi și bine, dar și rău, depinzând de locul de unde izvorăște lumina cunoașterii.

 Spiritualitatea cea mai simplă, aceea de a iubi, va fi să fie cea mai profitabilă pentru om. 

Tocmai din acest motiv biserica luptă cu înverșunare asupra acestei concepții spirituale, simplă, de iubire necondiționată, aceasta fiind în contradicție exact cu practica bisericii. Am impresia că programul de muncă de azi al bisericii este acela de a scoate din joben tone de draci și kilograme de satane, oriunde și oricând, plus o apocalipsă la fiecare final de alocuțiune. 

Un exemplu clar îl vedem astăzi în Rusia, unde biserică egal love cu politica.

Bisericile neoprotestante și nu numai, aceste culte SRL, au înțeles bine de unde vine destructurarea bisericilor ”istorice”: mufarea la banul public. Adică un sistem politic finanțează  niște culte...recunoscute. Perfect pentru manipulare, nu? Da, în țări cu o cultură precară, manipularea religioasă se face la cote uimitoare. Încă! Noile culte creștine înțelegând retorica, au mers pe o religie ”curată”, multinațională: dacă suntem buni, rămânem. Cum se merge la spectacol, unde omul  plătește un bilet. Dacă acea instituție scoate producții de calitate, biletele se vor vinde bine. Cam așa se întâmplă în aceste culte, unde clerul este educat să poată avea un discurs public cât mai vibrant, cu 

entertainment, cu psihologie fină și persuasiune, finanțări de la persoane fizice, așadar eliminarea ideii de mufare la banul venit din sfera politicului. Putem să le numim și biserici progresiste. Au câștigat războiul pe acest palier, mai ales că omul are nevoie de o legătură cu Divinitatea, iar un cult ți-o poate aduce mai ușor, fară ca tu să te forțezi, să cauți. Tu doar vino aici, de restul ne ocupăm noi. 

Ce s-ar întâmpla cu bisericile mari dacă ele ar fi decuplate de la banii statului? Se vor prăbuși. Asta ar însemna ca biserica să devină o companie care trebuie să facă profit pentru a exista. Ce se va întâmpla cu miile de biserici existente acum? Vor ajunge exact ca in Vest, să fie închise sau transformate în alte obiective, muzee sau clădiri cu destinații culturale. Rămâi cu cât poți ține, adică atât cât îți dă omul care vrea să-ți calce pragul. Cerere și ofertă. Dai calitate, cum se spune, primești banul! O fi bine? Pe jumătate, pentru că ele nu vor deveni decât niște SRL-uri, ca în cazul cultelor neoprotestante. Rezolvă problema de fond treaba asta? Nu, ci doar o ameliorează puțin. Sau mai mult, depinde de amploarea schimbării. Vom vedea cum acei 80% creștini ortodocși declarați în acte se vor transforma în 5% atunci când trebuie să scoți bani efectiv din buzunar pentru plata clerului. 

Ce ar putea însemna religia, dacă e s-o extragem din celula bisericii de azi? În primul rând, foarte important, libertatea gândirii critice. Asta lipsește astăzi religiei, bisericii și liderilor religioși. Tocmai datorită acestui fapt vedem explozii de lideri spirituali, așa cum a fost Osho sau Sadhguru azi. Ei au mers exact pe ideea de spiritualitate simplă, care să fie înțeleasă de toți, o spiritualitate de corporatiști și progresiști, unde ”de unde ești” nu contează. Cam asta e calea pe care se merge azi. Nu spun că e bună sau rea, ci o cale. O cale care poate fi perfectibilă. Doar că, din nefericire, și în aceste cazuri se poate aluneca spre o formă de instituționalizare, unde liderul devine un fel de Divinitate. Nu închiderea într-o bulă spirituală sau religioasă este soluția, ci acea formă de expandare peste toți, de a fi cu toți, fără  a sta lângă un musulman uitându-te la el cu privirea genului de om care spune ”ce papagal”! Sau când privești un ateu sau oricare alt gen de om fără etichetare. Când poți ridica dimineața privirea la Cer, mulțumind din inimă. Fără cuvinte goale rostite papagalicește, fără trăire. Un mulțumesc spus din inimă poate deveni de-o forță covârșitoare. Nu există un Dumnezeu la fel, pentru că toți cei aproape 8 miliarde oameni au dumnezeii lor, în forma dată de fiecare persoană, de cât poate înțelege un Dumnezeu. 

Dar dacă omul zâmbește celuilalt, Dumnezeul din interior va deveni tot mai purificator, omul devenind el însuși un dumnezeu în carne și oase. Însuși Hristos a spus-o! Dar treaba asta nu o să vedeți spusă des în biserici, pentru că asta presupune o eliberare de tarele unei religii limitative. 

Religia, dacă ar fi să eliberăm de constrângerile unei literaturi teologice extrem de alambicate și perfect îmbârligate, ar arăta așa: a iubi pe fiecare! Atenție: pe fiecare! Dacă o familie și-ar iubi copilul, nu ar educa un monstru, cu N construcții nocive în mentalul pruncului, care, cum e și normal, va fi un matur cu un subconștient poluat, numai bun de trimis în război. Dacă ar fi cu adevărat iubire, nu ar mai avea cine să facă un război. Este utopic? Nu! Cred că este un drum la care tot mai mulți oameni aderă. E adevărat, sunt puțini, dar e greu să ieși de sub pietroaiele unei religii avide de război, care a propovăduit mii de ani pacea și iubirea cu ajutorul războiului și crimei. Nu se poate combina apa cu uleiul, așa cum nu se poate combina războiul cu pacea. 

„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare po- runcă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci  cuprind toată Legea şi Prorocii- Matei 22:35-40

Atăt, asta ar trebui să facem. Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți!

Putem face asta? 

Mai există ”un reprezentat a Lui Dumnezeu” în cazul ăsta? Nu! Atunci tu însuți devii un reprezentant a lui Dumnezeu, dar fără să te îmbraci în haine dintre cele mai strălucitoare. Nu, atunci prezența ta se transformă în lumină, chiar îmbrăcat fiind în zdrențe.  

Va urma!