Și totuși, românii au aplaudat minerii. Și ar face-o din nou, fără greață.

Anii '90 au dezvăluit o Românie ieșită din negurile evului mediu,  reușind să șocheze pe cei câțiva români care mai gândeau logic și o Europă întreagă. De SUA nu poate fi vorba, oamenii de acolo neavând habar nici macar unde le este propria capitală, ce sa mai vorbim de România.
 
    După o lovitură de stat, cum numai la noi se putea face, made în România!, vara anului 1990 a demonstrat sistemul psihosomatic al mentalului colectiv: ură, xenofobie, psihopatologie gravă, plăcerea de a vedea sânge, răzbunare.  Atunci, in acele momente, majoritatea românilor au aplaudat și s-au bucurat că minerii devastau și băteau cu cruzime pe bucureșteni. Nu ar trebui sa ne supărăm pe Iliescu: acest om a marjat exact pe gândirea românească de la acel moment. El a reușit să ne arate cine suntem, a deschis o supapă care poate trebuia deschisă, aceea a urii. Țin minte, copil fiind, frenezia acelor zile și bucuria că minerii au mers în Capitală, să pună ordine în dezordinea imaginativă de acolo. Oamenii se bucurau cu sinceritate. Doreau sânge, nu le ajunseseră cel de la revoluție. Memoria e de scurtă durată . Văd acele imagini și azi și încerc să-mi dau seama ce a provocat atât de multă ură între oameni.

Din nefericire, văd acest comportament de ură și azi, dar ambalat in culori mai frumoase. Stau în Banat de ceva ani și pot observa încruntarea și ura lor față de alții care le "calcă teritoriul". Acesta este doar un exemplu, dar ura la nivel național e imensă. Pentru că o avem în sânge. Pentru că vrem mereu răzbunare, vrem capete tăiate, așa cum unii scuipau capul acelui gradat din trupele USLA care zăcea pe blindatul ciuruit de gloanțe. Vrem țapi ispășitori. Vrem sa dovedim tuturor că suntem răi, să fim urâți de toată lumea. Pe unde mergem, facem dezastru. Dar nu, nu noi suntem vinovați, ci țiganii. Nu noi suntem vinovați, ci Soros.
 Eram prin 2005 in Hong Kong, iar unul din românași ieșise dintr-un magazin de haine blindat de tricouri. A furat din inerție. Gestul acelui concetățean mi-a rămas viu și azi și-mi va rămâne cat timp voi trăi. De ce ai furat?l-am întrebat. Așa! a venit răspunsul lui.

Azi, in 2017, dacă minerii ar veni din nou în București și s-ar reedita evenimentele din vara lui '90, oamenii ar aplauda din nou. Pentru că suntem imbecili, imbecilizați mereu; proști și prostiți in continuare. Aici pe acest pământ românesc și pe acest mental românesc se fac cele mai absurde experimente, de către toți. Și le iasă... pentru că ăștia suntem. Ăsta e aluatul nostru. De 2000 de ani!

Scârba și iertarea, merg împreună? Totuși, de la laptop, cu multă scârbă...

Mulți spun că avem Echipă Națională de Fotbal. O glumă proastă. De fapt avem, dar ea e compusă din oameni exact după chipul și asemănarea acestei nații, de azi, cea din 2017. O nație dezintegrată, destructurată și fără voință. România, fie că vorbim de naționala de fotbal sau de oamenii care compun această țară, fac tot posibilul să o saboteze. Jucători care stâlcesc limba română, care beau pe muzica maneliștilor, care se iau în gură cu suporterii, băgându-i în origini. Asta vedem și pe stradă, dragii mei. Oameni care scuipă, vorbesc veninos, aruncă PET-ul pe lângă coșul de gunoi. Suntem slabi, tot mai slabi, iar analogia țării cu cea a naționalei de fotbal vine ca o mănușă de portar. Nimeni nu mai dă doi bani pe perseverență, pe ideea de a face ceva notabil, să fie mândrii că au realizat ceva. Să nu moară ca niște imbecili. Vedem cum unii ajung în topul fotbalului- dar nu numai !-, mai puțin să apuce potul cel mare, dar se scurtcircuitează lamentabil, naufragiați in vieți vicioase și incultură care, la un moment dat, se întorc împotriva lor. Ca să duci succesul pe cârcă, ai nevoie de ceva în cap, de niște sinapse, de ceva neuroni activi. Nu, nu poți cere asta unor oameni ptr care viața lor nu înseamnă decât femei cu țâțe mari, siliconate în toate zonele și care oferă dansuri lascive, în timp ce ”jmecherul” se îmbuibă de Moet. Să bei Moet, dar să fii prost: iată o combinația distructivă. Nimeni nu-și mai dă seama că nu mai avem Națională de fotbal, cum nimeni nu-și mai dă seama că nu mai avem Țară, că România a dispărut. Mulți sunt prea dobitoci ca să poată avea această revelație, iar acei puțini care mai văd această dramă sunt rapid puși la tăcere. Putem face o comparație între Daum și Iohannis? Da, amândoi fiind doar niște păpuși sinistre, niște Matrioști care se tot înmulțesc obsedant. Sau între Daum și Mișu Tudose? Evident, da! Sunt personaje într-o piesă de teatru aiuritor, cu actori beți de cretinism și retard în cel mai înalt grad cu putință. Au fost mii de tineri, la Iași, la întâlnirea internațională a Tineretului. Dar era Ortodox, nu cel de la Untold. Ați auzit vreo știre despre acest lucru în presa centrală? Clar, nu! Pe ăștia nu-i interesează astfel de aspecte. Pe ăștia îi intereseaza, de exemplu, ce belciug și-a pus în vagin o cretina din show-biz. Da, asta e o știre de primă pagină. Sau că tipul de la Talisman se desparte de nevastă-sa. Ei bine, asta avem azi în România: inducerea unui handicap general, imbecilizarea la scară națională, și, ohoooooo!!!!, ce bine le merge la treaba asta....
Avem Echipă Națională de Fotbal? Avem, dar ea se prezintă exact așa cum se prezintă această țară: sinistru.
Nu m-am uitat la meci, ptr că nu era greu să prevezi deznodământul. Așa cum nu e greu să prevezi deznodământul acestei țări. 
Asta e, mergem înainte. Vedem noi ce-o fi....