marți, 21 iunie 2016

Supune-ți femeia, n-o lăsa de capul ei.

Mda, cam așa se proiectează concepția multora din semenii noștri, duși de valul iresponsabilității cuvintelor scoase pe gură. Există un verset în biblie, din Efeseni mai exact, unde toată treaba începe așa: femeile să se supună bărbaților lor! De la acest pasaj încep tărășeniile celor cu lene mare-n gândire. Am auzit de foarte multe ori abordarea acestui pasaj de către unii ”bărbați”, chiar dacă nu au citit niciodată tot fondul a ceea ce a dorit să spună Pavel. După sistemul: dacă scrie și-n Biblie, păi dă-i pe cocoașă muierii! Mare parte din oameni nu mai înțeleg ceea ce ingerează prin cele cinci simțuri. Nu mai au capacitatea de a sesiza realul de imaginar. Nu mai pot înțelege simbolul literei, pentru ca o literă este un simbol până la urmă. S-au format de-a lungul anilor niște preconcepții atât de tâmpe încât societatea devine una extrem de violentă. Pentru propriul uz se scoate din context orice se dorește. Păi, uite! Dacă și acolo scrie așa...nu-i așa? Nu, neuron obosit ce ești. Nu-i așa. De exemplu, în pasajul cu pricina, citim puțin mai încolo: Bărbați, iubiți femeile voastre așa cum Hristos și-a iubit Biserica. Deja nu mai sună bine. Le strică contextul. Și, ca să-i bagi în depresie, 5 versete mai jos atinge punctul culminant: Bărbații sunt datori să-și iubească femeile lor ca pe propriul trup. E cineva care-și sparge singur nasul? E cineva care-și învinețește ochii? E cineva care-și face asemenea ca în cazul în care și-ar bate nevasta până când își avortează copilul din pântece? Poate suporta un idiot de felul acesta, o asemenea durere? Din ce cauza se întâmplă toate acestea?
   1. Lipsă de bun simț: nu poți da într-o femeie pur și simplu din bun simț.
   2. Din lipsă de educație: părinți care și-au crescut pe lângă ei niște viitoare brute.
   3. Lipsa totală a discernerii: când apuci să dai în propria-ți femeie, problemele bărbatului sunt evidente! Mai ales cele psihologice.
   4. Prostia: trebuie să fii prost rău ca să-ți lovești femeia de lângă tine. Cum te va vedea ea după aceea? Ca pe un gunoi, scârbită de trupul tău!
   5. Ultima, dar cea mai importantă: lipsa lui Dumnezeu. Când îl porți pe Dumnezeu în inimă (real, nu doar așa, la mișto!), îți mai poți bate soția? O mai poți jigni? Toate acestea dispar.
Așadar, involuția bărbatului pleacă dinspre Dumnezeu spre animal. De aceea vedem atâtea brute in social.
Bărbați, înțelegeți iubirea! Ea nu se face cu forța. Ea vine din interior. E asemenea respirației: nu trebuie să te chinui să respiri. Să fie primit!

Un comentariu: