Ce vrem de fapt de la viata?Cine suntem si-n ce directie ne indreptam?Intrebari persistente,cu care ne nastem,traim si simtim apropierea mortii.Nu vrem moartea,ne infricoseaza prezenta ei,ne uimeste,ne inspira.Dar cu toate acestea moartea loveste nemilos,tanar sau batran,sanatos sau bonav,fericit sau trist..Lipsa ei de scrupule ne intriga si strigam plini de amaraciune,de ce eu?cu toate ca stim finalitatea ne intrebam adesea,de ce eu?
Cine reuseste sa-i zambeasca mortii a invins-o,castigand batalia acestei vieti.Dar pana la urma,ce este moartea?De ce ne infricoseaza in asemenea masura?De ce o vedem,o reproducem,o schitam in totdeauna in negru?Aceasta este culoarea mortii?Am vazut cazuri in care oameni(manahi sau nu)zambeau atunci cand isi traiau ultimile clipe,aici pe pamant.Oare atunci moartea era de culoare neagra?sau Cineva ii lua locul!Cred cu convingere ca atunci cand avem sufletul bolnav si innegrit de pacate,vedem in negru nu neaparat moartea ci si orice manifestare a vietii.Culoarea unui fenomen,depinde foarte mult de felul in care privim noi acel fenomen.Daca ochii sunt murdari,murdara vom vedea si noi orice forma de exprimare a divinitatii sau a naturii..Contrar cu aceasta,atunci cand ochii nostrii sunt curatati de lacrimile pocaintei,orice fenomen se transforma in lumina,in sfintenie sau in dragoste.Cu cat uram mai mult,direct proportional vom ura si moartea.Ura transforma moartea in culoarea neagra.Ne dorim sa nu vedem moartea.
Dar ce exemplifica ea?Sa venim la Noul Testament,singura dovada ca "moartea nu este chiar asa de neagra"dupa cum credem noi.Domnul Hristos,dupa cum citim in evanghelii,ne ofera sansa vietii.Omoara moartea!Cum?Pur si simplu o omoara!Auzi la Sfintele Pasti cantarea "Hristos a-nviat din morti,cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte,viata daruindu-le".Deci,pin moartea Lui a omorat moartea,adica pacatul protoparintilor.Pana in acel moment moartea era o realitate.Moartea mortii inseamna invierea vietii.Dar totusi,ce se intampla atunci cand "murim"? A Acum moartea nu mai este o moarte la propriu,ci este o transformare dintr-o stare fizica intr-o alta stare,de data aceasta,spirituala.Acesta este marele nostru premiu oferit de Hristos prin moartea lui.Moartea este acum o supra-purificare,o transformare,revendicarea obsolutului,a eternitatii,a indumnezeirii.Pri aceasta transformare putem lua parte la marea Biserica Cereasca care proslaveste Divinitatea.Pana atunci,traim aici pe pamant pregatindu-ne,curatandu-ne,purificandu-ne,sfintindu-ne,indumnezeindu-ne,pentru a putea vedea Adevarul.
Dar au fost oameni pe pamant ,de-a lungul timpului,care au reusit sa vada acest Adevar,dar codat.Om find ,nu putem avea acces la Divinitate,decat in masura posibilitatii perceptiei noarstre pamantesti.Simpla EI PREZENTA ne orbeste,Fiindu-ne imposibil sa cunoastem o astfel de traire.Totusi,acesti sfinti care au reusit"performanta"de-a vedea Lumina cea adevarata,nu-si mai doresc viata.Pur si simplu asteapta cu infrigurare moartea.Pentru ei moartea inseamna intrarea intr-o alta dimensiune,o dimensiune perfecta,sublima,nepoluata,intrarea in conexiune directa cu Dumnezeu.Asadar vedem un paradox incredibil intre doua trairi total opuse.Frica de moarte si asteptarea mortii.In prima parte oamenilor li se taie accesul la Divinitate sau se atenueaza mult.Cine poate sa spuna ce inseamna iadul cu adevarat?Poate insemna setea pentru Dumnezeu,la vederea Lui atunci cand apare moartea,astfel chinul fiind profund.Este ca si atunci cand un om insetat pana la extrem,pana la epuizare,intr-un desert,vede un alt om care bea cu nesat dintr-o apa limpede,rece si cristalina.Chinul este de nedescris ,setea topindul,chinuindul nespus de mult.Comparatia este plastica dar poate fi suprapusa cu situatia chinului iadului,dar cu-n proncentaj neimaginat de mare.Atunci cand sufletul face trecerea din starea fizica si vede frumusetea Dumnezeirii si nu va avea acces la ea,chinul va fi pe masura.Si atunci moartea va deveni neagra,morbida,nedorita,urata si chinuitoare.
ciornei iulian
spunea odata un intelept "nu moartea ma inspaimanta , ci nemurirea ei "
RăspundețiȘtergere