Strigat

Pe tărâmul universului nedeschis,
Pe o petală a vieţii,atât de firavă,
În mii de ani lumină ucişi
Se trasează lumi iar altele mor.
Minţi alchimice privesc intr-un secol,
Înfioraţi pe spate şi-un pix în mâna dreaptă,
Se scriu pagini de istorii pe un arid viitor,
Se trasează strategii...ce macabră artă!
Zeităţile din ceruri sunt chemate la horă,
In ritmul omenirii,pe al viselor emisfere;
Dar zeii sunt orbiţi la suferinţa oamenilor.
Unde sunteţi voi,zei din veacuri departate?
Unde-i tămâia ce-a ars peste veacuri înmiresmate?
Unde sunteţi?Din dureri innebuniţi strigăm!
Priviţi pamantul,priviţi cum ne scufundăm,
În cuvinte mute,pentru un surd popor.
Dar zeii dorm,pentru ei nu mai existăm
Şi strigăm disperaţi către un cer gol şi incolor.