*Proștii reprezintă ideea de repetiție goală: o iau întotdeauna de la
început.
*Proștii sunt mereu variabili. Eu am un prieten-și de câte ori îl
întâlnesc e mult mai prost de cât îl știam.
*Când vezi cirezile de imbecili, devine suportabilă însingurarea.
*Rare sunt cărțile celebre. De obicei sunt cimitire de idei, iar eu am
fost prea lucid ca să fiu scriitor.
*Confundarea comunismului cu comunitarismul.
*Religia e legata de aceste două principii: principiul monarhiei si
principiul ierarhiei. Într-un dialog cu E Cioran: Ce facem, măi Emile, cu
nefericiții lumii? Să nu confiscăm atributele lui Dumnezeu; să-i lăsăm în grija
Lui, răspunse Cioran.
*Nimic nu mai poate fi reinventat după facerea lumii; doar dacă te
situezi în afara ei și creezi una nouă.
*Mereu răsare același soare, mereu trăiesc aceiași prosti.
*Știți cine a fost inteligent in generația mea? Cioran. Este un om
extrem de inteligent, aproape vicios.
*Moartea e necesară, dar insuportabilă. Nimeni nu a murit consolat
deplin. Doar sfinții sunt capabili de așa ceva. Nu e un fleac încercarea
morții.
* De la o vârstă, fiecare zi e un cadou.
*Am avut mereu lașitatea de a nu avea curajul să mă sinucid.
*Sunt stări umane când dorința de moarte e o necesitate. E un mare
paradox: cum sa scapi în si prin moartea.
*Până acum, în Europa geniul politic nu l-au avut decât latinii, și
geniul filozofic grecii, iar germanii au fost copiiști zeloși.
*Am o mare poftă de viață, Radule, și nici un semn de îmbătrânire. Poate
să fie o iluzie, dar nici așa nu poate fi rău. Un Donquijotism? O luare de la
capăt?
*Ca să rămâi în epocă trebuie sa fii genial; or, eu am fost numai
inteligent.
*Dumnezeu este creator, iar omul inventator. Prin încercarea de imitare,
prin proximitatea față de divin, geniul e mai apropiat de cer, dar nu în măsura
în care este apropiat un sfânt.
*Am fost prea multă vreme raționalist. Mi-a jucat o festă inteligența.
Câteodată regret ca nu am fost un prost, acum eram liniștit! Dar nu sunt nici
înțelept. Înțelepciunea înseamnă însingurare.
*Înaintez într-o degradare fizică. Consider trupul ca templu al
sufletului. Neant post existențial.
*Intrăm în învățătură pentru că “așa ne este scris” și, dacă ne este
scris, atunci firește trebuie să citim cu luare aminte tot ce ne-a fost
destinat. A lectura pilda talanților, pentru că avându-i la dispoziție trebuie
folosiți, în caz contrar, dispar!
*Numai teologia consolează. Filozofia instruiește. Nu am făcut făcut
risipă de erudiții decât cu ăia care fac pe deștepții. Cu ceilalți m-am
străduit să dialoghez esențial. Moartea mă determină sa fiu esențial.
*M-a impresionat profund pământul care cădea pe coșciugul lui Nae
Ionescu.
*Câteodată știi de ce îmi este teamă? Să nu mor de melancolie, ca
maimuțoiul lui Andreev.
* E adevărat că am fost legiuitor, dar am ajuns pușcăriaș. Am refuzat să
mănânc căcat. Aș fi avut in biografia mea o mare lipsă: lipsa de a avea dreptul
de a fi salutat.
* După 89, modelul a încetat să mai funcționeze ca autoritate retorică;
s-a produs substituirea esteticului cu eticul, a gânditului cu făcutul, a
autohtonului cu universalismul, a credinței cu convingerea și pentru prima dată
la noi apare ideea de personalitate a zilei. Punerea in curgere a “modelelor” a distrus minima
raportare față de Model, care se caracterizează, înainte de orice, prin
constanță și neconjuctural. În mijlocul atâtor modele și personalități ale
zilei, modelul real nu are cum să se manifeste decăt ca nemodel.
*Râzând în fața existenței ce și-a arătat
sensul nemuritor, Țuțea
e un îndemn necontenit la învățătură. Când omul, spiritualizăndu-se, adoarme
pentru lumea de aici și se trezește pentru cea de dincolo.
*Petre Țuțea, mitropolit de Aiud.
* Singurul vehicul către Dumnezeu este iubirea dintre oameni.
*Somnul, e singura stare in care se rezolvă încordările și jocurile
metafizice și mistice.
*Întrebat Țuțea cum se ajunge la Dumnezeu, răspunde simplu: la cea mai
apropiată biserică.
*Să facem inconștient, neinteresat, din viață o operă!
*Dorința de a-mi petrece ultimii ani din viață într-o mănăstire. Aș
încheia ciclic, cu o altă formă de detenție, izbăvitoare.
*Din toată imaginea morții, îmi displace mormântul. Să pui pământ pe
tine...
*Preocuparea față de moarte, când văd cimitirul...Înșiruire de morminte,
de cruci. Într-o zi mi-a murit un prieten. De atunci, în fiecare cortegiu
funerar, vedeam propria mea înmormântare.
*Dumnezeu nu ține de inducție sau reducție; credința ține de intuiție. E
intuiția maximă.
*Înainte fumam cât doi turci. Dacă fumam Plugarul lângă o pisica , o făceam
să strănute până crăpa.
*Gândirea nu poate fi decât coerent-formală; puritatea e inaccesibilă
din cauza existenței noastre bipolare psiho-biologice.
*Învățătura te smerește.
*Te obișnuiești cu monotonia cereasca a lui Dumnezeu, cu ritualurile și
respirațiie spiritului; începi să înțelegi ce înseamnă învecinarea cu taina;
capeți din blândețea și ritmul liturgic.
*Singura scăpare a în sus-iar scara spre cer e lungă, fiecare treaptă
trebuie luată în serios.
*Tinerețea pentru cei bătrâni este o consolare. Dar nu te poți consola
decât în măsura în care ești conștient că ți se continuă o operă. Însă ce faci atunci
când nu are ce să ți se continue?
*Omul trăiește spre sfințenie, dar nu în sfințenie. Una e să fii spre
Ploiești si alta e să fii în Ploiești.
*Cu ce ar fi compatibil prostii? Cu procesul tehnic, care nu e un adevăr,
ci comoditate.
*A nu semăna cu toată lumea nu înseamnă că nu ești zdravăn, ci că ești
supradotat, ceea ce este cu totul altceva.
*La un spital de nebuni logica a murit, iar dacă apare, apară ca un
paradox, o mică oază de luciditate.
*Acum înțeleg de ce-l iubiți pe Don Quijote: pentru că el a suferit
pentru un ideal. E o monstruozitate să mori pentru ideal în mod fizic.
*Pe
mine mă interesează un tânăr în măsura în care este un savant in stiințele lui
și e religios.
*E mai mântuitoare o rugăciune in Giulești decât Platon. Dacă ești
filozof, nu înseamnă ca ai acces la mântuire garantat.
*Cultura se cheamă religie. Restul se cheamă civilizație.
*Îmi
place catolicismul ca ordine. Ortodoxia însă are taine, chiar dacă nu are și
ordine. Ordinea de drept este una din mărețiile omului.
*Europa are două mari glorii: filozofia greacă și dreptul roman. Iar
peste acestea două se ridică creștinismul.
*Când ajungi să cunoști lucruri esențiale, Biblioteca Națională din
Paris ți se pare ca și cea din Ploiești. Sfântul este, cărturarul se face.
*Nae Ionescu: Mă, pe mine să nu mă imitați, că
se cheamă maimuțăreală! Fiți voi înșivă un model real și absorbiți din univers
și din viață geniul.
*Perfecționarea este un proces, perfecțiunea
este o stare.
*Viața nu se poate spune ca posedă adevăr; ea
aspiră la Adevăr.
*Cât timp ești viu, ești neliniștit.
*Un sfânt poate fi analfabet, dar e superior
unui geniu.
*Daca un preot din Bărăgan când se roagă,
Dumnezeu este cu el, poate înlocui toată Academia Română.
*Revelația este intervenția directă a lui
Dumnezeu, iar inspirația este intervenția Lui indirectă.
*Declarația Dreptului Omului a revoluției
franceze , începe printr-un sofism: Oamenii sunt egali de la natură! Asta vede
și un idiot- că nu suntem egali!
*Munca este un blestem din cauza căderii lui Adam.
*Legionarismul nu se simte bine decât în
umbra bisericilor și a troițelor.
*CZ Codreanu spune: am stat zece nopți sub o
ploaie de stele căzătoare; m-am plimbat zece nopți pe malul Mării Negre cu Petre Țuțea.
*Singurul sistem suportabil, fiindcă e
compatibil cu demnitatea umană este cel englezesc.
*Citește un tratat de psihologie pentru
aspecte sufletești, citește un tratat de teologie, citește un tratat de istorie
a filozofiei, citește un tratat de logică pentru aspecte relațiilor sociale și
citește un tratat de antropologie.
*Există trei aspecte fundamentale de cunoaștere:
aspectul teoretic-explicativ, aspectul tehnic-configurativ și aspectul practic-normativ.
Rezultă : cunoaștere, configurație și normativitate!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu