Singurătate

Cine s.a împrietenit cu singuratatea, este salvat. Orice atasament cade sub ridicol. Într-o lume a metainformatiei singurătatea a devenit cea mai detestată stare a omului. Atunci când participi la o înmormântare, poți vedea in toata splendoarea ei singurătatea. Moartea- acea stare în care oamenii se vad goi de conținut, când devin singuri cu ei înșiși. Moartea unui prieten te poate pune in ipostaza de a plânge. Dar niciodată nu plângi pe prietenul care zace în cosciug, ci pe tine te plangi! Iti plangi existența. Plangi ca un copil. Plangi pentru că îți este frica. Moartea înfricoșează omul. Moartea bagă în sperieți pe omul atașat. Pe cel atasat de material. Când vei merge la vreo înmormântare, dragă prietene, să ții cont că, ceea ce vezi in acel coșciug, acel trup lipsit de viață, acea materie care-i supusa descompunerii- nu este decât o oglindă. Este o oglindă a ceea ce esti tu, doar ca, pentru moment, încă inima.ti bate, celula îți mai respiră, creierul mai dă comenzi.
Omul se sperie de întuneric pentru că este oglinda cosciugului. Stinge lumina, prietene drag, și stai singur într-o camera. O cameră aruncata în beznă și liniște mormântală. Totul în tine se schimbă. Creierul începe să țiuie, corpul devine tot mai neliniștit. Voi doi-tu cu tine- începeți să nu mai încăpeți în același trup. Sunteți străini unul de altul. Deveniți niște dușmani. Iar acesta poate fi perfectul act cinematografic a propriei morti. Niciun om singur nu se sperie de moarte. O așteaptă, chiar! Este o izbavire, chiar! Să stai doar cu tine, să te cunoști bine, să te împrietenești cu tine, aduce acea stare de eliberare- vrei sa te eliberezi cât mai repede, pentru că ati trecut testul vieții, v-ați cunoscut. Ți-ai cunoscut Dumnezeul din interiorul tau, acel Dumnezeu adevărat, te-ai descoperit pe tine însuți- nu te-ai atașat de alte chingi vremelnice. Când vei muri, iti vei privi carcasa, în acel sicriu ironic, nu te va inspaimanta duhoarea putrefactiei după cinci zile de zăcut în groapă, îți vei primi viermii in fosta ta locuinta cu bucurie, ca pe un fapt normal, ca pe un proces de curățire, de igienizare. Natura are grijă să igienizeze tot, de la balegar și până la carcasa unui om. Tu pleci împăcat. Neatasat de nimeni. Singur, tu și cu tine.