Carnagiul lumii.

7,3 miliarde de persoane. Tot atâtea lumi. Tot atâtea abisuri. Tot atâtea manifestări criminale. Tot atâtea carnagii. Dragă prietene, ține minte: nu suntem decât niște câmpuri de bătălii, unde ne măcelărim secundă după secundă. Omul nou contra omului vechi- veșnica bătălie a umanității. Prezentul împotriva Trecutului și Viitorului. Timpul împotriva omului. Moartea împotriva vieții. Dar toate aceste bătălii nu sunt decât niște iluzii. Totul este o butaforie. In acest carnagiu uman, nimeni nu iese învingător. Omul nu vrea a pricepe că viața și moartea nu sunt decât niște concepte abstracte. Este un perpetuum mobile. Este o mișcare veșnică. Atomul, cuanta și gaura de vierme se vor mișca mereu, se vor neutraliza unele pe altele și vor renaște așa cum au dispărut, exact în aceiași fracțiune de secundă. Putem vorbi de fracțiune de secundă la nivel universal? Evident,nu! Acolo totul se întâmplă instantaneu. Dar omul a aruncat instantaneul la gunoiului umanității. Nu mai are nevoie de universalitate. S.a închis în închisoarea timpului. In carnagiul oferit de timp. Omul a inventat bomba termonucleară, bomba cu hidrogen, plutoniul sărăcit, multe altele în ale distrugerii in masă- dar cea mai mare găselniță în sistemul de extincție a fost invenția timpului, a secundei. Secunda a ucis miliarde de oameni, mii și mii de miliarde de coșciuge, mii de miliarde de morminte- totul sub înaltul patronaj al timpului. Când a fost inventat timpul? In momentul in care omul s.a despărțit de Om. Când Omul a dorit să guste moartea. Acel măr, acel neastâmpăr uman, , acea mușcătura a scos timpul din cutia Pandorei, a năucit viața, a înviat marea gaură de vierme, a săpat primul mormânt. A pus prima cruce. De atunci, de la prima mușcătură, omul se scufundă, se afundă, zace într-o continuă involuție- de la acea mușcătură omul a rupt veșnicia in două. Trăim, aici pe pământ, o primă veșnicie, înfricoșați, gheboșați, plini de lacune, plini de boli, plini de rugini, plini de frustrări. Omul a pierdut pentru moment noțiunea de veșnicie. Îl sperie. Se naște într-un mormânt- numit și corp- și-l modelează, și-l înfrumusețează, și-l parfumează. Apoi, când celula refuză să mai activeze, tot acest mormânt e pus într-un alt mormânt, și e dat dispariției in neantul biologicului. Ați mirosit un cadavru? Va sfătuiesc să o faceți. Veți avea ocazia să vă mirosiți. Degeaba acoperim mormintele cu flori- ele nu rămân decât o poartă spre eternitate. Marea spaimă față de veșnicia morții. Secunda- un carnagiu al lumii.