Am o obsesie: nunta! Obsesia mea de ani de zile.
Dar nu ma refer la ideea de nuntă, cea în adevăratul sens al cuvântului, ci mă refer la panaramele de obscenitați pe care le văd tot mai des, la acest desfrâu financiar iritant, la toată această desfășurare stupidă de forțe; de la soacre isterice care-și văd copilașii ca pe niște îngeri întrupați pe Terra și până la socrii șocați de evenimente, beți turtă pe la mijlocul nunții, plângând și chiuind ca niște retarzi.
Mă întristează acestă destrăbălare cu multe flori scumpe și fără miros, cu rochii cât un Roman Diesel tractat de un cap de tractor Scania, cu miri înfipți cu forța în costume scumpe, dar ieftini ca personalitate.
Mă întristează toți decibelii care urlă bezmetic din zecile de boxe cărate de trupele de doi bani, cu muzica de doi bani, pentru nunți de doi bani, dar scumpe. Apropo, o manea...ceva?
Mă întristează când văd miri și mirese care se potrivesc ființial și energetic așa cum se potriveau la greutate Stan și Bran. Toate aceste regii dizgrațioase îmi provoacă o stare de iritare aproape de expulzările violente și spastice a conținutului stomacal pe gură. I se mai spune și vomă.
Mă întristează când văd fețele invitaților, mai ales ăia care vin din obligație! Te-am obligat eu, fratele meu alb? Le văd fețele, le văd calculele din cap: ”la naiba, încă 300 de euro.... Și mai am 4 nunți unde tre să merg, că fiumiu o mers la alte 3...rahat, deja m-am pierdut în calcule. Deci, la câte tre să mai merg?” Stai frate acasă, nu mai boci. N-am nevoie de obligația ta! Asta o spun eu, nu alții.
Și mă mai întristează când văd fala cu care se irosesc tone de mâncare, de parcă la nuntă vin foștii deținuți politici din lagărul de reeducare ”Canalul-Dunăre-Marea Neagră”. Parcă toți ar fi rupți de foame! Pe bune? 5 feluri de mâncare, în câteva ore? Sunteți întregi la mansardă?
Dar nu ma refer la ideea de nuntă, cea în adevăratul sens al cuvântului, ci mă refer la panaramele de obscenitați pe care le văd tot mai des, la acest desfrâu financiar iritant, la toată această desfășurare stupidă de forțe; de la soacre isterice care-și văd copilașii ca pe niște îngeri întrupați pe Terra și până la socrii șocați de evenimente, beți turtă pe la mijlocul nunții, plângând și chiuind ca niște retarzi.
Mă întristează acestă destrăbălare cu multe flori scumpe și fără miros, cu rochii cât un Roman Diesel tractat de un cap de tractor Scania, cu miri înfipți cu forța în costume scumpe, dar ieftini ca personalitate.
Mă întristează toți decibelii care urlă bezmetic din zecile de boxe cărate de trupele de doi bani, cu muzica de doi bani, pentru nunți de doi bani, dar scumpe. Apropo, o manea...ceva?
Mă întristează când văd miri și mirese care se potrivesc ființial și energetic așa cum se potriveau la greutate Stan și Bran. Toate aceste regii dizgrațioase îmi provoacă o stare de iritare aproape de expulzările violente și spastice a conținutului stomacal pe gură. I se mai spune și vomă.
Mă întristează când văd fețele invitaților, mai ales ăia care vin din obligație! Te-am obligat eu, fratele meu alb? Le văd fețele, le văd calculele din cap: ”la naiba, încă 300 de euro.... Și mai am 4 nunți unde tre să merg, că fiumiu o mers la alte 3...rahat, deja m-am pierdut în calcule. Deci, la câte tre să mai merg?” Stai frate acasă, nu mai boci. N-am nevoie de obligația ta! Asta o spun eu, nu alții.
Și mă mai întristează când văd fala cu care se irosesc tone de mâncare, de parcă la nuntă vin foștii deținuți politici din lagărul de reeducare ”Canalul-Dunăre-Marea Neagră”. Parcă toți ar fi rupți de foame! Pe bune? 5 feluri de mâncare, în câteva ore? Sunteți întregi la mansardă?
Cum așa face eu nunta? În Șlapi de china, cu maxim 20 de prieteni apropiați - mai mulți nu am, restul fiind doar niște falsuri- într-o pizzerie, discutând și zâmbind din inimă, fără dar și fără pomeni de doi bani. Soția să mă iubească, prietenii să mă iubească, iar eu să vă iubesc pe toți. Astfel, dragii mei, după ce ne îndopăm cu quatro stagione, stingem cu câteva beri, bem o cafeluța pe terasă, ne cărăm la casele noastre liniștiți și fără dureri de cap. Cine are ceva de comentat îi recomand trupa Paraziții.
Pt mine nunta înseamnă Biserica, acea taină a cununiei, care coboară din Cer, unde Dumnezeu e martor. Restul e doar o mare destrăbălare ipocrită.
Nu trebuie sa fiți de acord cu ideile mele. Oamenii cu idei se numesc....cum? Exact: idioți!
Și, apropo, nu generalizez, pt cei cu ochii umezi. Sunt și nunți frumoase, dar tot mai rare. Punct! Să fie primit!
Și, apropo, nu generalizez, pt cei cu ochii umezi. Sunt și nunți frumoase, dar tot mai rare. Punct! Să fie primit!
Și poftă mare, la sarmale!
:)) funny!
RăspundețiȘtergere