Singurătatea

Cine s-a împrietenit cu singurătatea, este salvat- orice atașament cade sub ridicol. Într-o lume a metainformației, singurătatea a devenit cea mai detestată stare a omului.  Atunci când participi la o înmormântare, poți vedea în toată splendoarea ei singurătatea.

   Moartea- acea stare în care oamenii se văd goi de conținut, când devin singuri. Moartea unui prieten te poate pune în ipostaza de a plânge, dar niciodată nu plângi pe prietenul care zace în coșciug, ci te plângi pe tine. Îți plângi existența. Plângi ca un copil. Plângi pentru că îți este frică. Moartea înfricoșează omul. Moartea bagă în sperieți pe omul atașat. Când vei merge la vreo mormântare, draga prietene, să ții cont că, ceea ce vezi în acel coșciug, acel trup lipsit de viață, acea materie care e supusă descompunerii- nu este decât o oglindă. Este oglinda a ceea ce ești tu, doar că, pentru moment, încă inima-ți mai bate, celulele-ți mai respiră, creierul mai dă comenzi.

   Omul se sperie de întuneric, pentru că este oglinda coșciugului. Stinge lumina, prieten drag, și stai singur într-o cameră. O cameră  aruncată în beznă și liniște mormântală. Totul în tine se schimbă. Creierul începe să țiuie iar corpul devine tot mai neliniștit. Voi doi- tu și cu tine- începeți să nu mai ai încăpeți în același trup. Sunteți străini unul de altul, deveniți niște dușmani, iar acesta poate fi perfectul act cinematografic a propriei tale morți.

   Nici un om singur nu se sperie de moarte. O așteaptă, chiar!  Poate fi o izbăvire. Să stai doar cu tine, să te cunoști bine, să te împrietenești cu tine, aduce acea stare de eliberare- vreți să vă eliberați cât mai repede, pentru că ați trecut testul vieții:  v-ați cunoscut. Ți-ai cunoscut  Dumnezeul din interiorul tău, acel Dumnezeu adevărat- te-ai descoperit pe tine însuți, fără atașamente vremelnice. Când vei muri, îți vei  privi carcasa în sicriu și nu te vei înspăimânta de duhoarea putrefacției după cinci zile de zăcut în groapă. Îți vei primi viermii în fosta locuință cu bucurie, ca pe un fapt normal, un proces de curățare, de igienizare. Natura are grijă să igienizez tot, de la bălegar și până la un cadavru de om. Vei pleca împăcat, într-o altă lume, fără să fi atașat de nimic. Singur, tu și cu tine.
________________________________
Privește-te în oglindă