Testament

Ieși din tine și te privești.  Nu îți place ce vezi.  Sau primești acea  veste, mântuitoare pentru unii, distructivă pentru alții- că mai ai puțin de trăit. Câteva luni, poate câțiva ani. Și te privești din nou. Știi acel moment când pleci, dar rămâne disperanta aproximație.  Nu știi exact, dar știi că este aproape.

Familia, dacă o ai, te privește cu indulgență, cu o nefirească melancolie- unii se vor bucura, alții vor întrista. Te uiți cum ei se uită la tine și poți observa un spectacol colosal. Dacă ai avea simțul umorului, ai râde în hohote, ai râde de mimica lor prefăcută,  de uimirea lor. Toți au în minte o întrebare: ce aș face eu locul lui? Dacă vine și la mine moartea tot printr-o veste? Cu-i las toată munca mea de o viață? Casele mele? Agoniseala mea?

Te uiți la ei și ție milă. Ți-e milă pentru că le vezi  putreziciunea. Le vezi nimicmicia. În fața morții cei mai mulți oameni nu știu să-și gestioneze sentimentele. Ele erup ca un vulcan adormit de mii de ani.  Tot Eul  lor se chircește de groază- moartea pune capăt unui Eu plumbuit.

Atașamentul vs  Moarte-  testamentul.

Totul ține de material- ce las după moarte. Dacă ai avea simțul umorului, iar arde tot, iar cei din jur, într-un tragism suprem, vor înnebuni. Focul care va arde tot materialul agonisit de tine în viață, le va arde și sufletul,  năruindu-i așa cum se vor nărui toate acele construcții vechi mâncate de ani.          

Tragi-comicul  unei vieți e să-ți anunți anturajul cu un an înainte vestea propriei morți. Rezultatul? Te vei transpune, într-o pădure plină cu hiene flămânde. Vor sta la pândă, vor număra fiecare rid. Natura umană întrece în răutate orice bestie care a trăit pe acest pământ.

Dar, pentru că nu ești o ființă cu umor, vei lua o coală de hârtie și vei trece pe ea antidotul pentru animalitate: bunurile tale materiale. Ferice de cine nu are nimic. Ferice de cel care este singur. Ferice de cel care doarme prin parcuri- el are să își dea doar trupul viermilor. Dar tu, omule, vei scrie câte ceva pentru fiecare personaj apropiat- unul ce a fost mai aproape, unul ce îți aduce o cană cu apă, altul ce ți-a făcut mâncarea preferată. Totul materialnic.

Dar, ironic, te gândești la acel vatman, care, poate, cu un cuvânt ți-a schimbat toată viața. El încă mai conduce tramvaie pe aceleași șine dărăpănate, cu același salariu mizer. El este un necunoscut, un număr printre alte multe numere. Ai vrea să îi lași lui totul. Dar nu ai curaj, pentru că te-ai înconjurat de o haită de hiene, înfometate în plin viscol Siberian. Și nu ai nici simțul umorului. Te vei conforma cutumei: vei muri și toți  vor deveni apropiații tăi. Te întrebi...cum? Ce rost mai are? Deja ești transpus într-o altă lume, corpul e hrană viermilor iar averea ta hrană altor viermi. Totul se termină în brațele acestor nevertebrate metazoare. Nimic nu mai contează!

Testamentul- cortina trasă peste oglindă

_______________________________

Privește-te în oglindă.