-La revedere! Câți mai reușesc să pătrundă înțelesul acestor cuvinte? Nici măcar nu ne mai ascultăm ce vorbim, transformându-ne în niște roboți care dau din gură.
-Salut, ce mai faci? Raspunsul, inevitabil, trebuie să fie scurt. Nu pe foarte mulți îi interesează ce faci. Era doar o intrebare de complezență, la care cel mai pozitiv răspuns ar fi: ”bine, tu? Da? Mă bucur. La fel și eu!”, și cam atât. Detaliile sunt plictisitoare. Dacă ar fi să facem un calcul al cuvintelor pe care le spunem fără a fi conștienți de ele, ne-ar șoca. Mai pe scurt, noi vorbim mult si degeaba, pierzând timpul. Cred că tăcerea ar fi cea mai buna soluție la multele probleme ale omenirii. Ceea ce lipsește omului acum nu e decât tăcerea. Nu mai știm să tăcem, să nu mai vorbim clișeic, să ne comportăm asemenea. Haideți să facem liniște, să mai auzim și viața cum ne vorbește. De ce călugării tac? Cum altfel ar mai auzi ei Dumnezeu? Liniște. vă rog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu