Nu, noi nu avem nicio vină, nimic! Suntem curați ca lacrima: nici ceapă ne-am mâncat, nici gura nu ne miroase, nu? Dar în schimb avem Danieli Roxini, da!, foarte mulți, care ne explică, dragii de ei, cum suntem noi cel mai șmecher neam din univers, cum de la noi a plecat ( sau a ajuns?) arca lui nea Noe, cum noi am dat limbile pământului, cum în zona Falticeniului a existat Turnul Babel, cum aici s-au canalizat toate meridianele energetice din univers, cum noi am fost cei mai bravi conducători, medici, ghicitori si matematicieni. Nu, nu i-au istoria românilor la mișto, dar m-am săturat de pieptul ăsta umflat cu pompa în timp ce noi, actualmente, crăpăm de foame și de sete. Și apropo, dacă am lua puțin istoria la puricat, am vedea că nu mai suntem (chiar) atât de bravi, că avem multe carențe care sunt observabile de pe Stația Spațială Internațională. Nu, noi nu vedem treburile astea. Când mai cască Boia gura cu niște întrebări, de multe ori legitime, sar toți roxinii de fund în sus: bă, vândutule! Bă, sosoristule! Bă putinistule! Nu dom-le, nouă românilor ne face plăcere să fim mângâiați pe căpșor, nu care cumva să te iei de îngâmfarea noastră. Nu care cumva să mai tai din nas: stați copii, că mai sunt și alți bravi pe pământ!Nu care cumva să pui întrebări cum de se căpăceau unii voievozi între ei, fiind atât de români de plezneau naționalismul în ei. Avem un Țepeș, traaaagem de el, săracul, de nu-l lăsăm să se odihnească acolo unde e. Cum a căzut un copac pe Calea Moșilor, cum îl chemăm cu patos pe Țepeș: unde ești tu, Țepeș Doamne! și mai sparge o sămânță între dinții cariați. Dar tu, ăla care arunci sfidător cu chiștocul pe jos, de ce nu țipi: unde ești tu, Țepeș Doamne, să mă vezi și să tragi în țeapă? Ei, dar hai, calmați-vă istericilor și haideți că începe Românii au talent. Venim și mâine să-l chemăm pe Țepeș. Pierdem emisiunea, ce aveți? Haide pa! Gogu, ai luat și petu de bere? Bravo. Eu vin cu sămânța...
Nu spune nimeni (mă rog...) că nu avem o istorie mare ( pe alocuri), dar haideți să mai revenim și cu picioarele pe pământ și să observăm niște chestii halucinante: sunt școli care efectiv cad pe prunci. Și știți care-i partea interesantă? Nu știți? Stați jos. să vă luminez: că nimeni din părinții acelor prunci...nu fac(e) nimic în sensul ăsta! Da! parcă o fac în ciudă! Parcă în acele școli nu ar fi plozii lor. Pe sistemul: lasă mă, dacă le pică tavanul în cap, aia e! Ce să facem noi? Să-l reparăm? Doamne ferește, zic... Și da, fraților. acest simplu exemplu se poate extrapola la nivel de țară. Dar nu, dacă te-ai luat de Daci, de geto-daci și de ostrogoți te-ai fript, auzi mă? Noi suntem Români! Da? Ejnebun? A pus cineva că suntem coreeni? Dar am și eu o întrebare la toți acești roxini: cum vă vedeți țara peste 30 de ani? Cum? Nu, eu nu o mai văd, dacă tot mă întrebați. Roxinilor, ce facem cu acea școală care pică pe plozi? Nu, lasă-mă cu dumele ieftine, gen: să vină autoritățile! Până vin autoritățile, lăsăm școală să vă omoare copilașii? Da? A, păi spuneți așa. Păi în cazul ăsta vă lăsăm vouă țara asta, că noi plecăm. Poate vă încurcăm, nu? Hai pa!
PS: nu am nimic cu Daniel Roxin. Apreciez foarte mult munca omului. Doar că mulți din oameni au luat în patologic dacopatia. Unde te învârți observi doar mari manevre, teorii ale conspirației, toți ne vor răul. Poate fi și asta, dar principalul rău al României sunt românii. Una e ceea ce face acest om, Daniel Roxin, și una e starea de autosuficiență în care ne aflăm noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu