Poate fi homosexualul un bun samaritean?

O întrebare logică, pe care mulți o scot din trăirea zilnică, cea cotidiană, prin simplul fapt că nu putem face abstracție de prezența lor. Ei există, au existat si vor exista. Există în Sfânta Scriptură o întrebare extraordinar de profundă, o întrebare cât un întreg sistem de valori: un iudeu îl întreabă pe Iisus: ”cine este aproapele meu”? O întrebare bulversantă, care, pusă astăzi, s-ar sintetiza prin nenumărate cauzalități, factori, științe și sisteme filozofice. Însă, răspunsul lui Iisus e tulburător de simplu, dar totalmente profund: pilda samariteanului. Ce era pe atunci zona Samariei? O zonă pe care toți oamenii o ocoleau. Intruchiparea raul, desfrâul total, locul cel mai de jos. Și totuși, Hristos spune fără să ocolească: iubiți și pe samaritean. Sunt convins că acelui iudeu i-a căzut fața pe jos, atunci când a auzit acest răspuns. Apostolul Matei, dezvoltă această idee și mai mult. Ia ascultați adevărată școală psihologică:
43. Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau."
44. Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc,
45. ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
46. Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii?
47. Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel?
48. Voi fiti, dar, desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit. Cum este? Total incorect politic. Păi nu asta vrea și Europa, să acceptăm pe LGBT-ist? E , aici e diferența de nuanțe: Europa vrea acceptare, Hristos vrea iubire, concepte total diferite, ca de la cer la pământ.
Revenind la Romania, sistemul nostru începe să se asemene cu un SISTEM TOTAL REDUCȚIONIST. Ce înseamnă asta: nu ești de-al meu, ești împotriva mea. A Elimina tottal anapoda, pe considerente preconceptuale. Il auzisem zelele trecute pe părintele Calistrat, un om pe care-l respect foarte mult, cum spunea: sectarii vor fi ca un lăstar putred, care la judecata de apoi aruncat va fi  în focul veșnic. Pe bune? Cum poate gândi așa un creștin față de aproapele lui? Sau mai există proprietatea termenilor? A arde într-un foc...e înfiorător de crunt, nu? Poți dori cuiva acest mod de sfîrșit, spunând aceste vorbe cu pieptul umflat, fără pic de freamăt? De unde știe părintele Calistrat că acei oameni vor arde în focul cel veșnic? Și ca dânsul sunt foarte mulți care au aceste concepte, exprimându-le liber în spațiul public, fără vreo problemă. Iubirea homosexualilor poate fi o extensie în mai multe forme de iubire: a neoprotestantului, a olteanului care a îndrăznit să calce în banat, a moldoveanului care a călcat în Bucuresti. Iubirea în general a celui de lângă noi, cu bune și cu rele, dar pe baze bine structurate. Tot Apostolul Matei ne dă și metoda pe care trebuie să o folosim în iubire, dozajul necesar pt nu a cădea în patologic: ”Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”. O iubire fără înțelepciune, fără cunoaștere e sortită dezastrului. Iar acest lucru îl vedem in zona vestică, unde iubirea  a devenit o noțiune sine qua non a libertinajului și al desfrâului. Fiți înțelepți!