Când iubirea devine o mocirlă, mirosul devine greu.

Te iubesc! Și eu!

Cunoaștem filmul foarte bine: două exclamații venite de la doi oameni. Unul își expune sentimentul, celălalt îi răspunde. Le auzim în permanență, le vedem în permanență: o adevărată inflație de astfel de sentimente, o invazie năucitoare. La auzim în melodiile fredonate disperant pe posturile de radio, le vedem exprimate in videoclipurile difuzate, la fel de inflaționist, pe Tv. Toate încorporând același mesaj gol de conținut: iubirea. Iubirea vine ambalată frumos în decolteuri, în mângâieri excitante și excitate ( nu credeți ce vedeți: se filmează doar), în interpretări lascive. E multă sexualitate; e mult carnal. Cumva creierul trebuie nivelat și spălat bine, iar prin simțuri merge de minune: excită-l! Fă-l să stea cu gura căscată, să-și imagineze, să-și facă filme. Seara o să fie în pat cu femeia lui: mesajul media și-a atins țelul.
     De asemenea, mesajul de multe ori e destul de clar pus pe timpul trecut: te-am iubit. Dacă e pe timpul prezent, afertanta ți se dăruiește total. Evident, cu tot cu filmele din cap. Contează fondul: cuvântul ”iubire”. Se folosește cu o abnegație înduioșătoare. Iubirea a devenit foarte solubilă, încadrată foarte bine la ”spărturi”: azi te iubește, mâine foarte simplu ...nu!  De ce? Pentru că mentalul colectiv e setat pe trecut, rezonează bine cu el: acel ”te-am iubit” merge de minune mereu. Dacă iubirea o putem transforma oricum, e bine: suntem salvați! Se poate întâmpla ca dimineața el/ea să-ți spună extrem de ușor: nu te mai iubesc! Dacă nu ești pregătit, primești o lovitură năucitoare.  Îți dai seama că iubirea se prostituează; că e posibil orice; nu vei mai avea încredere în ea/el. Intri în caruselul răzbunărilor, în selectul club al celor ”la fel voi face și eu”: lovești în stânga și în dreapta, victimă după victimă. Victima o să intre, asemenea ție, în același carusel, în același club select, ca o boală contagioasă: iată lanțul deșertăciunilor perfect! Rezultatul: nimeni nu mai crede în iubire. Nimeni nu mai crede în nimeni: el, invariabil, e suspect, e supus neîncrederii, un mincinos. Gând: la câte se întâmplă în lume, de ce ar face el notă discordantă? Etichetarea e pusă insesizabil: puterea exemplului exterior câștigă.
  Cum numărul despărțirilor mediatizate e infinit, totul a devenit relativ. Iar iubirea a devenit, la rândul ei, relativă. A fost vârâtă în mocirla prostituției. E fatal, iar asta nu inseamnă decât un singur lucru: suntem terminați!