Prognoza meteo: va fi război și furtună.

Metroul Dristor 2, în România anului 2016. Doi indivizi vorbeau, că ce altceva să faci în metrou, nu?
 Filozofau. Mă, la anul vreau să fac un copil, zice unul din ei. Vorbești serios? răspunde celălalt. Ai curaj? Tu nu vezi ce se întâmplă în lume? Tu nu vezi că vine rozboiu'? continua celălalt impacientat. Celălalt se uita pierdut în metrou: începea să-și pună întrebări , să se teamă. Oare...așa o fi? Oare... vine vreun război?

M-a pus pe gânduri: lumea e speriată. Lumea e înfricoșată. Chiar dacă nu o arată, mentalul uman e invadat de spaimă, de spaima zilei de mâine. Mai bei o vodcă cu colegii de fabrică, uiți; mai bei un Moet cu amicii corporatiști, uiți; unul mai fuge la amantă, uită; unuia îi naște nevasta, uită. Toți uităm, dar frica e ascunsă adânc în inimile noastre: frica de război. Știu de la străbunicul meu că războiul nu e fain. Doare. Cotul Don, Odessa...sunt câteva amintiri care nu pot fi șterse din mintea lui și nu pot fi redate în cuvinte.
  Ce se întâmplă acum în lume e al naibii de aiurea. Aiurea la modul că, se zice, suntem duși spre a ne fi teamă. Așa o fi. Dar când te uiți în jurul tău, teama e destul de întemeiată. Și cum teama se pliază pe om, ea se manifestă unic. Deci, avem vreo 7 miliarde de frici.
   Ni se repetă mereu că suntem prea mulți, că pământul a obosit să ne mai susțină. Aseară, pe Rock Fm, știre: la halul în care consumă, mai avem nevoie de vreo două planete. Dacă privești coșurile din market-uri...le cam dai dreptate. Apoi dăm cu botul de un paradox: speranța de viață a crescut, se moare de boli într-o veselie, Europa îmbătrânește, Orientul Mijlociu se golește. Sună bine, nu?
  Ecologia, mama ei de ecologie. Cică dispare pădurea Ecuatorială. De când mă știu, ea tot dispare. Cică oceanele sunt pline de mercur și de substanțe numai bune de făcut bombe atomice. Unde să arunci rezidurile de centralele atomo-electrice? Corect: in oceane! Ce papă peștii? Alți pești și alte chestii. Printre care și substanțele emanate de prostia umană. Cine papă peștii? Corect, din nou: oamenii! Și cum oamenii papă pești prostește, pentru că, fie vorba între noi, jumate se aruncă, fauna băltoacelor are de suferit. Inclusiv Marea Neagră: mai puțin și devine ca o piscină, adică fără pești. Numai bună de făcut baie în ea. Asta cine are curaj!
  Conflictele înghețate nu prea mai sunt atât de înghețate. Încep să se dezghețe ca frumoasa Antarctica. Cecenia, Serbia, Palestina, Orientul Mijlociu care a devenit un mare maldăr de moloz, zona Tibetului, mâncărimile europei, genocidul din Africa, 65% din populația  globului suferă de foame. 65%, foamea, vreo 25% sunt comsi, comsa...iar restul, au! să le trăiască familiile lor!
  Să dăm un ochi și prin Romanika. Și cum suntem vecini buni cu mama Rusia, totul devine roz. Devine roz dacă bei un litru de vodca siberiană, altfel totul e destul de sumbru. Relațiile diplomatice sunt aproape nule, avem același discurs steril față de Rusia, nu știm să abordăm situația și nu există o minimă logică, o minimă  coerență. Din păcate, avem o ciudată amnezie și uităm repede de Yalta anului 1945, când suntem vânduți ca pe ultima cârpă. Că Rusia ne va face de petrecanie, este o chestiune de timp. Aaa, nu, nu vă gândiți că vine cu pac-pac, tancuri și alte mașinuțe. Nu, economic! Mai un gaz, mai un curent, mai un atac psiho (că la acest fel de război, rușii sunt de neîntrecut), ba la o prosteală, ba la un partid cumpărat, ba o infiltrație mică...au băiețașii soluții, să nu-i plângem, zic eu. Nu învățăm nimic din istorie. Cum destrămarea UE e doar o chestiune de timp, a te pune rău cu vecinii este o greșeală capitală. Cum noi nu avem relații bune cu niciun vecin, treaba devine și mai găunoasă. Hai că-i bine. Viitorul e roz. Deci, să bem vodcă!