În fiecare din noi stă un Hitler și un Stalin. Despre răul și animalicul din noi.

  Predispoziția omului de a face rău e clară, se cunoaște! Un animal feroce doarme bine ascuns în noi, pitit in desișurile cele mai negre, tenebros și distructiv. Dr. Scott Peck, are următoarea rațiune interesantă:  nu lipsa binelui înseamnă răul, ci răul total a fost înlocuit, prin evoluția omului, de bine. Deci, paternul distructiv, adică răul, există de la începuturi în noi, ca un fundament, ca o temelie. Așadar, mă gândesc eu, doar prin conștiință reușim să aducem și binele, să echilibrăm starea bine-rău.
   Știm din istorie că unele personalități s-au dedat unor atrocități în masă greu de digerat. Evident, problema nu sunt creatorii acestor atrocități, cât mai degrabă executanții atrocităților: servanții, locoteneții. Revoluția Franceză, Închiziția, cele Două Războaie Mondiale, epoca recentă a comunismului, Africa, Asia, Orientul Mijlociu.

   De ce omul e dispus să facă rău, să omoare? Factorii sunt diverși: cultură, familie, educație, stare psihică...etc. Să ne uităm la experimentul Milgram: acolo putem observa cum omul e dispus, pentru ca așa îi cere un superior, să facă un semen să sufere. Cu conștiința împăcată. Ceea ce doarme în noi, acel animal, e descătușat de un ordin, un ordin care spală conștiința aceluia care execută: răul este în concubinaj cu făptuitorul. Gardienii din lagărele naziste  sau comuniste, spun adesea, fără remușcări prea mari: așa a fost ordinul, așa era ideologia de atunci, deci trebuia apărată. Logica dispărea, binele era ucis, semenul devenea un dușman, bun de lichidat, de schingiuit, de supus la cele mai atroce bestialități. Doctorul Mengele nu  a fost singur în acele laboratoare: a fost cu asistenți, cu alți doctori, cu alți oameni. Întrebați si ei, la rândul lor...au ridicat din umeri: am executat ordinul.
   Puterea răului interior e imensă. Emil Cioran, scrie: dacă ne-am da frâu liber gândurilor distructive pe care le producem zilnic, pământul ar deveni un loc al măcelului total, al morții grotești, nu ar mai rămâne nimic din el. Și are dreptate: îmi vine să-l omor pe idiotul ăla! Auzim deseori spunându-se aceste cuvinte, nevinovate aparent. Oare?
   Mentalul uman deține imense rezervoare și zăcăminte de rău, iar acestea abia așteaptă să iasă la suprafață, având nevoie doar de un declic. Poate de aceea s-au inventat galeriile de fotbal: un bun motiv de a defula animalitatea. Vrei să ai o populație ținută în frâu? Circ și pâine. Sau, ca sa venim in timpul nostru, fotbal   și KFC.
   Cum omul fuge de responsabilitate mai ceva ca dracul de tămâie, este mult mai ușor să pui vina: pe un Soroș, pe o masonerie, pe Obama, pe Trump, pe Iliescu....oricine altcineva, dar nu noi. Până nu învățăm să ne responsabilizăm, nu avem șanse. Vom deveni tot mai răi și tot mai distructivi.