De ce nu avem o țară ca afară?

Bună întrebare. Pentru că furăm, îmi spune un amic. Hai, nu generaliza, îi spun eu. Nu generalizez, continuă el, pt ca generalizarea e idioată, numai un om leneș în gândire poate afirma: hei, nu generaliza, pt că eu nu sunt în categoria asta. Evident, nu toată lumea e în această oală, dar există majoritatea, iar majoritatea decide. M-a făcut idiot, pe bună dreptate, căzând și eu în plasa generalizării.M-a pus pe gânduri discuția cu el.
Să dezvolt puțin. Evident ca nu generalizez nici eu, dar o mare parte din oameni au în sânge această problemă: furtul. Născut în Hunedoara, știu bine treaba din preajma defunctul combinat siderurgic: se fura ca în codru, cam tot ce se putea. Mai ales în perioada lui Ceașcă. Era și lozinca: de unde muncești, de acolo trăiești. Dar, ca să aduc lumină, nu era vorba de salariu, ci de luat ceva, cu japca de cele mai multe ori. Ne învățasem cu datul pe sub tejghea: îți dau ceva, tu îmi dai ceva mai de calitate sau îmi pui deoparte. Revin la defunctul combinat: un muncitor scotea niste corniere din uzină, iar vecinul de la doi, care lucra la Avicola, avea nevoie de cornier în casă. Vecine, îmi aduci niște corniere? Da, vecine! Hai că îți aduc și eu vreo doi pui de la lucru.  Timișoara: un nene de la Comtim făcea trocuri cu un alt nene de la fabrica de bere: iți dau o halcă, tu îmi dai o ladă. Muncitorimea din perioada antedecembristă asta a facut, in marea ei majoritate. Furtul a intrat in ADN-ul românului, vorba unui om. S-a transmis din generație în generație. Eram, prin 2005, în China. Un amic român, fără pic de remușcare, a pus mâna pe vreo trei tricouri, furându-le. Prețul hainelor acolo era derizoriu, dar inerția de a fura ceva nu putea fi lăsată deoparte. Au trecut 12 ani de atunci, dar imaginea a rămas vie până azi. Când spun furt, mă refer la o paletă cromatică extrem de variată: vedem doctorate pe șustache, angajări pe neveu, șpăgi de la doctori și până la gropari, iar aceste grupe nu le numesc altceva decât...tot furturi.
Să revin. De ce nu putem avea o țară ca afară?Pentru că nu reușim să scăpăm de vechile paradigme, ținându-ne  pe loc, cărând în permanență niște bolovani ideologici imenși pe umeri. Revin, din nou, la obsedantele proteste care au fost în țară, măcinând și bruma de unitate care  mai exista, și afirm iarăși: puțini din cei care au ieșit, și din cei care-i susțin de pe margine protestele au înțeles că problema e alta, nu politicul. Sau pe sistemul: în față e pădure? Nu, nu este pentru că nu o văd de copaci. Politicul e doar oglinda socialului. Nu o spun eu, ci oameni care știu ce spun, cu autoritate.
Așadar, vom avea o țară ca afară, doar atunci când:
*omul iși va curăța trotuarul din fața casei. * Omul nu va mai arunca pe lângă coș. * Nu va mai scuipa * Să invețe să critice...și multe altele. Până atunci, vom rămâne cu țara de azi, murdară, atomizată, defrișată și insalubră.