Mă, nu fii prost! E păcat.

Așa vorbea străbunicul meu. Nu avea carte, nu era cu două facultăți, doctorate și studii de psihologie aprofundate, închis în biblioteci ca un șoarece, știind tot. Nu, era un țăran din zona moldovei, într-un sat liniștit, cu oameni liniștiți. Știa să citească, fiind esențial pentru el. Dar, și aici vine deliciul, când deschidea gura, cuvintele lui deveneau ori o mângâiere, ori un baros. Ar fi putut sta de vorbă cu orice profesor universitar, sunt convins.
Nu fii prost! repet și eu. Învățați orice vă este de folos, pentru că toate acestea le veți folosi nu numai aici, ci și pe lumea cealaltă. Cât de frumos spune Apostolul Pavel: Ci cercetați toate lucrurile si păstrați ce este bun. Pentru mulți ”lumea cealaltă” este o nebunie. Nebunie e și afirmația: ”dar la ce să învăț? La ce-mi folosește?” La mântuire, prietene! Un om prost nu se poate mântui și o să repete clasa. Nu cred în iad, ci într-o formă de fi obligat să înveți până te vei șlefui. Înțelegeți că nu suntem pe acest pământ doar pentru a fi plante, doar pentru a procrea, a face avere și apoi să murim. Nu, intrarea noastră în lume, această minune fundamentală a lui Dumnezeu, nu se rezumă doar la atât. Acestea sunt doar inerții materiale, care vor fi lăsate pe pământ, vor pieri. Evoluția omului pe plan vertical e mântuitoare. Ai dat naștere unor copilași? Perfect! Ești dator să-i educi, să le asiguri cale de evoluție până în momentul cânt acel copil, matur fiind, își va lua viața în propriile mâini. Un viitor om matur nu-și poate ridica propria construcție pe un fundament aproape neexistent, pe nisip mișcător. Dați-le dragostea de cunoaștere, dragostea de Dumnezeu, două lucruri esențiale în evoluția lui ulterioară. Evoluați și voi, oamenilor! Transformați-vă în Oameni, cu O mare! Ce acumulăm acum, ce invățăminte asimilăm în viața asta, o să conteze enorm atunci când vom face trecerea dincolo. Și ea se va produce, cu siguranță. Vom muri într-o zi sau alta. Cum ne vom înfățișa în fața lui Dumnezeu? Depinde de fiecare!