Ce înseamnă să trăiești bine? Hai că aici este o dezbatere fără de final: unii ar dori să trăiască in peșteri, altii în vârf de munte, alții în pădure, iar ultimii, dar nu și cei din urmă, în orașe. Prima oară când am pus piciorușele mele sensibile în Timișoara...am luat un par după țeastă și mi-au furat banii. E bine, zic! M-am plâns babei la care stăteam, ea n-a pus botul și mă dădu afară. E bine și asta. Apoi a veni a doua zi la muncă și mă luă înapoi. Când tot zic că am atracție la băbuțe, tu nu și nu! Am zis să-mi croiesc o altă soarte, vorba imnului. M-am plictisit repede. Niciodată nu mi-a plăcut Timișoara. Nici acum, evident! Mă reîntorc acasă. Începe să scrie sărăcie și pe nori. Nu e bine! Zic: hai s-o tai undeva departe, vorba lui Holograf. Zis și făcut: nu am găsit decât China! O fi departe? Da. 22 de ore cu avionul. Măcar am mâncat și am băut bine! Acolo o altă viață...și o altă climă. Mă uitam la brazii de Crăciun și la termometru: ceva îmi dădea cu virgulă. În fine, trecem peste aspecte neinteresante! Evident, m-am plictisit și acolo, așa că am tăiat-o spre sfânta Romanika. M-am jurat ca nu mai plec niciodată. Fals! Niciodată nu m-am ținut de jurăminte. Am eu o chestie să nu respect nimic. Nu totți suntem perfecți. Ajuns acasă, mă plictisesc iarăși și o tai din nou spre Timișoara. Mă plictisesc din nou și pun de-o nuntă. Cum scaraoțchi nu-mi dă pace, mă zgândăre să fac iar pe smecherul și să plec undeva departe, tot vorba ălora de Holograf. Să fie America. Mi-am luat consoarta de viață, și du-te Gogule! Acolo nu m-am mai plictisit , ci era să mă duc pe câmpii. M-am certat cu toată lumea, ceea ce nu e nimic anormal la mine, am dat cu un sârb de perete, mai s-o iau de gât pe păsărica de la personal, am dat o țeapă companiei in cel mai pur stil românesc...și du-te Gogule din nou în Romanika. Din nou juraminți că nu mai plec. Pe moment sunt respectate...dar parcă mă mănâncă iar.
Deci, unde-i mai bine? Mereu m-am intrebat. Unde e mai bine pentru om. Dacă vine unul pe stilul de gândire pozitivă, iți trântește niște citate din maeștrii lor și te închide. Suntem purtați de viață în toate părțile posibile. Care o fi bine...care o fi rău?
Mereu am invidiat pe oamenii care-și cumpără o rulotă și colindă lumea largă. Ei sunt cei mai liberi. Restul sunt doar niște pioni în efemeritatea vieții. Sunt mulți care își mângâie orgoliul: eu sunt liber chiar și așa, ca pion. Haida de! Spune asta lui Mutu! Deci, facem jurăminte că...Ne mințim că...dar luăm un par de la viață și ne calmăm repede. Totul e sub zodia metaforei. Când crezi că-i serios...iți dă o glumă-n moacă. Să fie primit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu