*Sper ca n-ai mâncat toată friptura din frigider... Sper că nu te-ai lovit... Adică încercăm mereu să pariem pe jumătatea plină a sticlei, pe varianta pozitivă, deși știm că și varianta negativă e posibilă. *Pot fi, cred, două explicații. O explicație este că suntem inconștienți: părem să ignorăm, clipă de clipă, în mod stupefiant, orizontul fatal al ”stagiului” nostru pământesc. Pur și simplu nu luăm notă de faptul că lucrurile se termină, inevitabil, la un moment dat. Asta e o explicație posibilă: trăim în virtutea unei roze inconștiențe.
*După Freud, subconștientul are știință de faptul că moartea nu există, astfel scăpându-ne de la nebunia din fața posibilității- sigure, de altfel-de a muri într-o zi. Există un mecanism de apărare.
*De exemplu, nu trebuie intrerpretat aiurea spusele Ap. Pavel. Nu e vorba de a lăsa casa, familia, prietenii și valorile lumii de-aici. E vorba de a nu te atașa de ele ca de valori supreme. E vorba sa ințelegi că ele sunt dublate si trebuie sa fie dublate de valori care le depășesc. Dacă iei oricare din valorile de-aici drept supremă, cazi în idolatrie.
*Majoritatea au o problemă în a se lamenta că n-au acces la credință înainte de a fi făcut orice fel de tentativă de palpare a zonei. Domn,le, dacă te preocupă problema asta,, dacă-ți pui intrebarea: de ce nu mi s-a dat si mie credință?, de ce sunt prizonier in ”aici” și nu mi s-a dat o deschidere spre ”dincolo”?, chiar dacă te frământă problema asta, vin si te intreb: ai făcut ceva ca să experimentezi o apropiere? Ai pus mâna pe vreun text, ai căzut serios pe gânduri, ai căutat un interlocutor avizat?
*Se constată că românilor le place căruța. Dom,le, poți să le dai Mercedes, poți să le dai Volvo, BMW..., ei tot căruță vor! Că doar nu în Mercedes trăim în Romania! Trăim în căruță. Și ne place! Și, în general, căruță vor, căruță au.
*Prostul nu știe că e prost. Ca să-ți dai seama că ești prost, trebuie să fii inteligent.
*Esti la un concurs de fugă. Îl depășești pe cel de pe poziți a doua. Pe ce poziție ești? Pe primul loc. Greșit! Nu faci decât să treci pe poziția lui, adică a doua. *Primul semn al unui început de inteligență e să nu admiți că deții adevărul ultim, că nu poți explica tot,că ai mai curând întrebări decât certitudini de beton. Dar există și semnalmente exterioare. De pildă, pentru mine, solemnitatea excesivă e o probă de prostie. Mă refer la genul de oameni care, ca să zic așa, stau tot timpul din profil, știi, pozează în statui. Oameni care nu sunt niciodată neserioși, care nu sunt niciodată, cum să spun, frivoli, oameni care se identifică, mereu, cu un rol: relul celui instalat- festiv- în propria lui competență. Ăștia trebuie priviți cu oarecare neîncredere.
*Pentru a evita prostia, trebuie sa spui ”știu că nu stiu”, așa cum a spus Socrate. Or, faptul că a apărut un om care și-a luat drept deviză a vieții ”știu că nu știu” a lansat în lume tema inteligenței printr-o definiție negativă.
*Suntem niște ființe căzute într-un butoi cu afecte care ne bruiază la tot pasul gândirea, sau niște creiere cu capacitați limitate de asociere.
*În cazul prostiei, trebuie să te ai în vedere în primul rând pe tine, și nu pe celălalt.
*Tot în cazul prostiei se află și genul sfătos, genul ”dotat” non-stop cu înțelepciune: te așează pe scăunel în fața lui, îți explică ce e viața, ce trebuie să faci și te îneacă in maxime... Poți compromite un autor, dacă-l citezi prostește.
*Tenacitate zoologică.
-A rămâne încremenit în proiect.
-E mineralizat.
-Suntem un proiect, ar spune un gânditor german. Gândire fără cădere pe gânduri.
*CU TOȚII AVEM OBLIGAȚIA MORALĂ DE A FI INTELIGENȚI. Să gândim cu mintea noastră. Să se gândească dacă are cu adevărat ceva de spus. *Trebuie să cădem pe gânduri mai des, să nu fim fuduli, și să sperăm că, din când în când, ne atinge, pe creștet, și o aripă de înger, ca să beneficiem de scurte momente de iluminare.
*Singurul antidot la prostie ar fi efortul de ag cu mintea noastră.
*Cărțile există cu adevărat doar în măsura ăn care ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine.
*Orice instalare, orice ”incremenire in proiectul” urii este, până la urmă, o formă de prostie, care ruinează tot. Este o suferință solitară, stai și te întuneci.
*Trăim într-o societate devastată de ură și blocată în ură.
*Goethe: e mai rentabil să admiri si să iubești decât să invidiezi și să urăști.
*Acolo unde sărăcia creste, ura e garantată.
*Cioran: dispariția omului n-ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla.
*Poți să trăiești toată viața cu frică de crimă, și s-o încurci când mergi pe bicicletă. Poți să te temi de prea multe medicamente și s-o încurci pentru că renunți complet la medicamente. Poți să te temi ca mergi cu avionul, dar nu te temi să fumezi cincizeci de țigări pe zi.
*Lucru cel mai teribil este când, sub chipul familiarului, descoperi că se ascunde străinul absolut, ceva total nedescifrabil.
*Omul terorizat este infinit manipulabil, infinit utilizabil.
*Cei patru zeci de ani de comunism sunt impărțiți in doua faze: 1948-1964 și apoi, a doua perioadă, din 64 până în 90. Prima perioadă as numi-o perioada fricii active, când sociatetea a fost dresată prin practica terorii. Frica s-a instalat in celule societății. A doua perioadă a fost perioada fricii reziduale. Acum s-au cules in liniște fructele primei perioade. Nu mai era nevoie de a practica teroarea activ, pentru ca se obținuse o societate cu venele smulse, o societate vegetala, perfect dresați.
*CS Lewis, despre frică: să ne imaginăm ca intr-o cameră alăturată dai de un leu. Ne imaginăm apoi că in aceiași cameră dai de de Dumnezeu. Cum poți compara cele două frici?
*Nu există oameni-statuie. Toți au fisuri, toți au cearcăne, toți au un fel sau altul de insuficiență.
*Un om care are dileme este un om care nu incremenește in convingeri, e unul care problematizează.
*Nevoia de calomnie stă la pândă in viscerele societății. E nevoie nu numai de gura care calomniază, e nevoie si de urechea care crede. *Lauda neîntemeiată stimulează impostura, adică o subtilă degradare a celui lăudat. Dacă-i spui unuia maestre, ăla incepe să creadă că e chiar maestru și începe să peroreze fălos, de la un amvon imaginar. Dacă vine unul la tine în fiacare zi și-ți spune: Dom,șe esti genial, ești frumos, ești cel mai, reacția cu adevărat igienică( deși rară) ar fi să-i răspunzi: te rog să incetezi cu calomniile!
*O fărâmă de bine poate răscumpăra o imensitate de rău.
*Petre Țuțea despre femei: Cum să nu-mi placă? Păi imi plac mai întâi pentru ca au farmec și apoi pentru că fac oameni.
*Din epoca Renașterii, semnătura devine un idol. Inainte de Renaștere, operele de artă, in marea lor majoritatea, rămâneau cu autor necunoscut. Nu se prefera trufia.
*Trinitatea Hindusă ( Trimurti): divinitatea creatoare: Brahma; divinitatea care distruge ciclic creația, pentru a face loc uneia noi: Shiva; divinitatea care se ocupă cu întreținerea lumii create: Vishnu. *Există un anume fel de a-ți estompa eul, de a te instala in modestia ta. Există o inflație a eului. Mulți își sunt propriul lor conținut de viață, de afecțiune. *Spinoza, despre orgoliu: e un fel de delir, un fel de a visa cu ochii deschiși.
*Când faci un bine cuiva, uită-l imediat. Când ți se face un bine, nu-l uita niciodata.
*Max Scheler: orgoliosului nu-i poți să-i dai nimic, n-ai ce să-i dai, are tot.
*Miracolul întâlnirilor: se organizează întâlnirea dintre Gigi din Tecuci și Maria din Noua Zeelandă la un târg de carte din Paris. , când unul are 24 de ai și celălalt are 27 de ani, așa încât, întâlnindu-se, să se îndrăgostească și să se insoare. Trebuie să-i iei de unde sunt născuți, din mediul lor, trebuie să le dirijezi parcursul, să le calculezi riguros momentul și locul întâlnirii, să faci în așa fel încât improbabilul să devină necesar, iar ceea ce din afară se cheamă hazard să apară dintr-odată ca înlănțuirea logică Cam asta ar însemna să regizezi o întâlnire. Și e miraculoasă.
*Într-un fel, suntem suma întâlnirilor noastre.
*Și ratarea unei întâlniri poate fi dramatică, la fel de dramatică cum poate fi o întâlnire reușită.
*Suficiență ușor presenilă. Condiții precare, crepusculare. Ieșirea din gregaritatea curentă.
*De multe ori vorbeste gura fără noi, sau vorbeste fără să adauge nimic la cantitatea de inteligentă a lumii.
*Suntem, de multe ori, o sumă de singurătăți isterice și de certitudini paranoide.
*Orice femeie inteligentă învață să-și admire bărbatul fără motiv.
*Exită o morală social-creștină: altfel am trăi un balamuc erotic continuu.
*Mai toți se mișcă într-o imanență repetitivă. Prin urmare, dacă se îndrăgostește , Mitică, între două halbe de bere, devine Platon.
*Erotismul dă sexualității un chip.
*Iubirea este intâlnirea dintre doi sclavi și doi stăpâni. Fiecare este stăpânul ceiluilalt în măsura în care fiecare devine sclavul lui.
*Ori, în viață, deveniți subiecte, ori rămâneți obiecte. *Socrate îi propune frumosului Charmides să-și dezgolească spiritul, nu trupul.
*A educa achivalează cu a ritma pe cineva, a-i da ritm.
*Există o lipsă a modelului patern. Drama eului decalibrat.
*Nu vrem să producem doar ”doctori”, vrem să creștem și ”domni”, oameni întregi.
*Un om care vorbește bine gândește bine!
*Oricum, când stai prea bine cu ”generalul”, miroși a incompetență.
*Verba volant, scripta manent: vorbele zboară, scrisul rămâne.
*Riști să te împuținezi ireversibil. Or, un om cultivat e un om care are bine așezate ogoarele.
*Trebuie să ai întrebări pentru a primi răspunsuri. Se vorbește enorm, incontinent, fără multă logică. *De la o vreme, trebuie să citești sub impulsul unor întrebări personale, al unei problematici personale. *Cultura de internet are un defect major. Te face să crezi că știi, că n-ai nevoie, de fapt, să știi nimic. În cinci minute afli. Asta-i impostură!
*Kirkergaard: vorbim mult că să nu se vadă că nu gândim. Jung: cuvântul a fost uzurpat de cuvinte. În societățile primitive se vorbea doar dacă era ceva de spus.
*Claudel, despre toleranță: Toleranță? Dar pentru asta sunt case specializate.
*Nicolae Cajal: în familia noastră toată lumea este extrem de tolerantă. Suntem o adevărată casă de toleranță.
*Cel care a zis să nu preacurvești a zis și să nu judeci. *Purtăm în noi germenii propriului sfârșit.
*Noica: dragii mei, ce lucru starniu! De șapte mii de ani omenirea n-a învățat să moară.
*Epicur: Când cartea este, eu nu mai sunt, iar când eu sunt, ea nu e încă.
*Moartea nu mai e decât un salon de terapie intensivă.
*Noica: ce bine că viața nu are un sens! Pot să-i dau eu unul.
*Moartea este democratică: acordă aceiași șansă sau neșansă tuturor.
*Freud crede ca avem posibilitatea de a ne anestezia, prin subconstient, frica de moarte. Subconstientul știe că, dupăm se întâmpă și altceva, acest lucru salvându-ne de la nebunie, nebunia știind că, inevitabil, vom muri într-o zi.
*Unii sunt actorii vieții, iar alții sunt doar spectatorii vieții. Eternitatea este pedeapsa spectatorilor: să fie eternii spectatori ai spectacolului lumii la care ei n-au contribuit cu nimic.
*Umor german față de moarte: a sări în ladă, a-ți pune costum de lemn, a renunța la lingură, a coborî un etaj, a pune ochii pe zero, avedea ridichile dinspre rădăcină.
*Alexander Pope: după ce medicul îi spune că toate analizele îi sunt bune, el spune: Doctore, mă bucur, înseamnă că mor vindecat!
*Există morți pe care le trăim zilnic. Suntem morți când vorbim stereotip. Ore întregi din viața noastră se consumă în neant, în sporovăială, în umplerea timpului cu vorbe goale. Jumătate din ce vorbim se putea foarte bine sa nu se spună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu