Putem observa douã tipuri de sinucideri: cele făcute cu sange rece. Cele cu steangul si alte forme de luat viaţa. Nu despre acest tip vreau sa vorbesc. Este a doua categorie, cea a sinucigasilor care își pun ştreangul la gât fără sa-l simtă. Este vorba de oamenii care traiesc viaţa la mişto, la batjocură.
1.Sa luăm exemplul banului. E cea mai simplă formă de sinucidere in masă. Din cauza lui te poţi vârâ la doi metri sub pământ foarte uşor. Când îi ai faci excese animalice. Când nu-i ai tânjeşti după ei până cand te vei îngropa in depresii. Ajuns in depresie...primul pas spre groapă. Viaţa îţi dã ca la înecat sau îţi ia si ultimul sfanţ. Ai două maşini, ai o casă cât istoria...dar, totuşi , esti plin de nevroze si frici. Nu-ţi tihnesc banii. Nu ai idee cun să-i cheltui. Te prosteşti prin cluburi, ori te închizi într-un glob de sticlă, totul pe extreme. Puţini oameni ştiu să fie cumpătaţi.
2.Mâncarea. Un alt domeniu al sinuciderilor in masă. Se mănâncă prosteşte, într-un asemenea hal ca umplem terapiile intensive. Fie ca e Crăciun, fie ca e Paşte , fie că e nuntă, romanii mănâncă, halesc tot din farfurie, ca într-o întrecere a foamei. Mâncăm ca disperații, intestinele bubuind năucitor. Urmarea? Secţiile de oncologie sunt pline ochi. Ne uităm numai in cazul cumetriilor, la halul in care se mănâncă. Feluri peste feluri, băutură, prajituri...un cocktail mortal.
Aşadar, banul si haleala fac casă buna cu ştreangul . Folosite prosteşte pot dăuna grav sănătăţii. Dar oamenii sunt ipocriţi : de parcă numai ţigările dăunează sănătăţii....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu