În cât timp se va dezintegra România?

Hai să aruncăm o privire asupra acestei țărișoare. Se pun multe întrebări, se bagatelizează mult și se vorbește aiurea la fel de mult. Sunt câteva coordonate actuale care scapă privirii neatente a publicului larg. Cum ele sunt bine ticluite, majoritatea habar n-au de ele, trăind veseli o viață iluzorie: lasă, ca o fi bine și la noi. Nu , nu va bine deloc, dimpotrivă! Va fi rău, foarte rău, dezastruos chiar. Păi, ușurel, hai să vedem premisele acestor factori de distrugere a României. S-o luam pe puncte! Sunt ale mele? Habar n-am. :)
   1. Credința:
Ni se tot flutură sub nas că Româna e 80-90% țară creștină, in mare majoritate ortodoxă. Așa este, dar e cea mai mare aberație văzută de mine. Iar pt acest lucru urechez BOR-ul. De ce? Pentru ca se ascunde fățiș în spatele acestor cifre aberante, inchizând ochii la realitatea din teren. Nu, nu suntem in procentele astea, chiar dacă ele sunt reale. De ce nu suntem? Pentru că faptele dovedesc. A, că sunt botezați prichindeii la unele dintre biserici, asta nu înseamnă că și trăiesc la maturitate acel botez. Nu, mulți habar n-au în ce religie sunt! Sau își aduc aminte la recensământ: ce religie aveți? Ce religie am?? Ăăăăăă....ok, ce religie am...ah, da!, sunt ortodox/catolic/etc. Ați fost vreodată la biserică? Da, domniță, la vreun botez, nuntă sau altă paranghelie. Și când o să mor! Hahaha.... Și așa râde românul. Așadar, avem o credință aproape moartă, netrăitoare, chiar dacă, in aparență, bisericile sunt pline Duminica. In restul zilelor, Dumnezeu cu mila. Să aproximăm? 10-15% e mult. Cam ăsta ar fi procentul real de oameni care înțeleg cu ce se mănâncă credința, biserica și tot ce înseamnă spiritualul.
  2. Avorturile:
25 de milioane de avorturi. Cât o țară. Încă o țară ucisă. Am mai repetat asta. Nu interesează pe nimeni. Vine cineva și îți flutură vrăjeala: femeia e liberă să facă ce vrea cu trupul ei. Statisticile avorturilor care se fac zilnic sunt distrugătoare, asa că nu le mai reiau aici. Cu ce se leagă acest punct doi? Cu primul punt: într-o țară cu 90% crestini, să ucizi a ajuns o modă? Aici se vede diferența si prosteala acestor cifre înghițite cu multă ușurința de biserici.
  3. Natalitate-mortalitate:
Discrepanța e imensă. Cică în 2030 vom rămâne 16-17 milioane. E matematică simplă, si e foarte real acest scor. Deci, nu vom mai exista. Vom avea pământ neocupat din plin, ca sa nu ne mai văicărim că nu mai avem loc pe Terra. Dacă mai adăugăm și avorturile....
  4. Îndobitocirea:
După 50 de ani de comunism idiot, unde a fost predat un naționalism tâmp, vin 26 de ani de ”libertate”. Să nu mă ascund: libertinaj. Cum școala este în degringoladă de ani buni ceea ce iasă de pe băncile ei lasă mult de dorit. Degeaba ne fălim cu doi-trei premianți care câștigă pe afară, dacă în țară mustește a tâmpenie. Copiii urăsc școala din simplul motiv că ea nu se mai apleacă asupra lor. Nu mai există duhul predării, a educării. Vin niște indivizi, li se spun profesori, iau cursul în mânuțele lor fine, și încep să dicteze robotic aberațiile scrise de altii. Nu tu inițiativă, nu tu punere în practică a creativității. Nimic. Un sistem închis, de indobitocire, de manipulare, de prostire în masă. Si cum poți face asta cu brio? Prin copilași. Educă-i în stilul corectitudinii politice și ai asigurată masa amorfă de viitori idioți cu diplome.
   5. Scoala:
In mare parte am scris mai sus. Dacă ne uităm în ograda facultăților....ne apucă durerea de cap, măsele și spate. E dezastru. Vrei să faci facultate? Da! Ce vrei să faci cu ea după? Nimic! Perfect, bine ai venit în rândurile noastre.
   6. Sănătatea:
O să fiu scurt: dezastru. Suntem nația aproape cea mai bolnavă din UE. Asta spune tot.
   7.Neasumarea responsabilitații:
Cum nu ne face plăcere să ne vedem defectele, problemele și alte chițibușării nu ne rămâne decât să punem vina pe alții: Soroș, Putin, America, Rusia, Nato, UE, tanti Mița, el, ea, voi....dar niciodată eu sau noi. Da, dom,le, avem o mare vină pt ceea ce se întâmplă acum în România. Nu, nu vei auzi asta. Vei auzi o plângere națională, multe lacrimi la o țuică băută la birtul din cartier, pe sistemul: mama lor de hoți.
Așadar, stăm prost. Aș putea continua, dar nu are rost. Cineva ma poate întreba: dar lucruri pozitive, bune nu ai? Aceste lucruri sunt ca o picătură în oceanul de dezastru în care ne bălăcim. Încă suntem la nivel de cauză. Să ne ferească Dumnezeu de acea zi în care vom vedea efectul. Și ea vine galopant, fiind o chestiune doar de timp. De puțin timp. Să ne trezim? Prea târziu. Răul e făcut deja. Așteptăm doar consecințele. Aștept, mai bine spus. Majoritatea nu mai așteaptă nimic. Ei nu trăiesc, ci sunt trăiți. Să trăiți bine, vorba răposatului marinar