Da, ascult manele. Așa, și? Fiecare ascută ce vrea, bă cultule!

Știu,o să supăr pe mulți iubitori de cant-autori celebri și prestatori de servicii cultural-artistice de înaltă clasă. Gata, frate, zi-le pe nume odată: maneliști. Măi, ca un creștin ce sunt, nu ar trebui să urăsc. Așa e, nu urăsc nici pe masoni, nici pe Soros și nici pe Iliescu. Măi tată, dar pe indivizii ăștia nu pot să-i sufăr, să-i înghit, să-i hales ( ca să le folosesc una dintre înțelepciuni).

Ok, că mi-am spus păsul, să trecem la puricat. Manelistul: o specie ciudată, care se ascunde în spatele unor aparențe: eu nu ascult, Doamne feri, manele! Și face semnul crucii. Dar, cum  viața nu rămâne datoare, vine vreo chermeză, iar în 90% din chermeze se cântă manele, îi vezi pe ai mei bravi anti-maneliști cum rup ringul, cu mânuțele lor suave ridicate. Păi frățioare, ai spus că tu cu maneau sunteți dușmani, nu? Eh, acum și tu! Doar e nuntă. Ce, vrei să stau la masă? Și la un păhărel, poți să stai jos pe manea? La o astfel de întrebare, melancolismul te prinde inevitabil. Îți dai seama că trăiești într-o lume paralelă, în care- da!- poți sta jos și la un păhărel chiar dacă Salam urlă în boxe. Bun, mai departe. Manelistul are ceva specific: 

1: Trebuie să asculte acest gen cât mai tare. El nu poate fi ascultat în surdină. Nu are efect. Lucrând la zeci de chermeze( nunți, botezuri și alte cumetrii), am avut parte de adevărate atentate la adresa timpanelor mele, tocmai din nebunia de a asculta maneaua la maxim. De a urla în microfon, de a rupe orga și saxofonul.

2. Dansul. Dansul e celebru, cel mai ușor și pe înțelesul tuturor. Așa și trebuie să fie: auditoriu nu e chiar cel mai inteligent. Trebuie s-o spunem pe aia dreaptă, fără a risca să cădem în ipocrizie.
3. Mesajul. Ooooo, da! mesajele sunt atât de induioșătoare.... Mulți bani, femei care sunt cele mai bune (asa zic ei), melodii de corazon (iubiri, despărțiri și mămici), dușmanii sunt foarte prezenți, miorlete, bocete și dânguiri. O telenovelă lacrimogenă.
4. Prostia. Da, la astfel de chermeze, și nu numai, acest ritm muzical parcă scoate un animal din oameni, dezumanizându-i.
Acum vorbind serios, atâta timp cât peste 70% din români apreciază acest gen muzical, e cam nasol, zic eu.... Și maneaua e foarte căutată, intrând în normalul social, din păcate.