Sunt căsătorit, deci fac orice pentru un eșec.

Titlul nu sună promițător, așa este. Dar nu am ce face, pentru că situația e de așa natură. Sunt atât de multe cupluri frustrate, atât de multe căsnicii care atârnă de un fir de ață...încât te întrebi: frate, care-i cauza? Dacă luăm cazul bărbatului, cauza e simplă: prostia. Dacă luăm și cealaltă latură, adică femeia, cauza e la fel de simplă: prostia. Cuplurile gay nu le iau in considerare. :D
Deci, am descoperit cauza: prostia. Dar, ca orice concept, prostia are mai multe valențe.
1. Bărbatul.
El o cam ia razna după cam 4-5 ani de la căsătoria cu tanti Aurica, ca să-i dăm un nume. Se zice că dragostea ține în primii trei ani ani. O aberație cât  Pentagonul de mare. Aurel, ca să-i dăm și lui un nume, începe relația cu Aurica, așa cum se întâmplă mai mereu: îi face curte, povești, mici surprize, un sărut, apoi verighetele. În primii ani, Aurel face față cu brio paradigmei, numită și căsătoria: rămâne în mare parte la fel ca bărbatul pe care Aurica l-a cunoscut acum ceva ani, se spală, se mai întreține, se mai bărbierește, o mai sărută din când în când. Asta până pe la 35-40 de ani. După, în marea majoritate a cazurilor, apare regresia lui, picajul spre regnul porcin, maimuța lui Darwin. Cei 7 ani de acasă dispar repede, se evaporă de parcă nici nu au mai fost. Din omul galant de ieri, se naște un hibrid nou, un om nou, pe care femeia îl vede transformându-se tot mai radical, schimbat pe zi ce trece. Să nu uităm că femeile, tanti Aurica in speță, sunt cu știrile despre modă la zi, știe cu ce să se îmbrace, știe să bage-n boală un bărbat dacă și-o pune în cap, deci ea știe să se mențină ca femeie. Prima fază a transformării soțului într-un porc, e râgâitul. Masa copioasă, soția ți-o pregătește, halești ca un mascul veritabil, termini, iar în loc să-i spui ”mulțumesc de masă”, tragi un râgâit, intrebând-o dacă nu cumva a văzut scobitorile. E ziua voastră aniversară, așadar ocazia ideală de a uita să cumperi o floare. Tragi un motiv pueril, nevastă-ta se face că te crede, tu te liniștești și treci mai departe. După muncă apari acasă, îți dai geaca jos când e frig afară, sau nu dai nimic dacă e vară, apoi intri în casă, o saluți în fugă, o întrebi ce face fără să-ți pese răspunsul, ea răspunde din inerție fără să-i pese dacă o asculți. Te speli (opțional), ieși din baie, după tine baia arată ca după o scăldătoare a rinocerilor, te pui lângă ea și începeți să vorbiți nimicuri. Rutina a fost instalată cu succes. Să revenim la prima fază, la intratul în casă. Sunt uitate trei lucruri esențiale: 1.bucuria pe chipul tău atunci când îți vezi soția. Chiar dacă ești epavă de oboseală, e obligatoriu să găsești un gram de zâmbet si de bucurie, chiar forțate. 2. Îmbrățișarea. Acest ritual simplu, acela de a lua un alt corp în brațe, are o însemnătate incredibil de mare. Pe lângă transferul energetic, pe care mulți îl desconsideră profund, cele două ființe se unesc într-un singur trup, măcar pt câteva momente. Acele două (dacă ar măcar 3-4 minute....) secunde de îmbrățișare, unesc pe cei doi oameni, zilnic, tot mai mult. Și, dacă e să o luam ca idee medicală, îmbrățișarea te ferește de depresie si de cancer, spun cercetătorii britanici. De data asta îi cred.  3. Sărutul. Ce să mai vorbim de el, când el e practicat ca în cazul unei vidanje, care scoate apă dintr-un puț. Trebuie să iți meargă creierul și să săruți în funcție de situație: mai suav, mai cu dedicație sau apăsat, atunci când e cazul, evident! Din păcate, Aurel, dar și mulți alții, uită, sau se prefac că uită, și adoptă aroganța, indiferența și prostia crasă: dacă am luat-o , e a mea. De ce să mă mai chinui, de ce să mai fiu eu cel de dinainte, de ce atâta importanță pt ființa de lângă mine? Parcă ei îi mai arde de tandrețuri de felul ăsta? Fals! Femeia mereu va dori astfel de tandrețuri, și ca să fim serioși, cu nimic ieșite din comun, fără ca tu, Aurele, să faci eforturi prea mari pentru a le face. Femeia trebuie să fie mândră cu tine, măi Aurele, când te ține de mână, în casă sau în societate. Imaginează-ți, Aurele: te-a luat cu un corp cât de cât bine proporționat, chiar dacă nu arătai ca Brad Pitt, dar mă rog, arătai cât de cât a bărbat... Apoi au trecut anii, găurile curelelor încep să protesteze, schimbi ușor garderoba, apoi mai drastic, fălcuțele iau proporții, burta începe să fie un accesoriu în creștere, părul devine rebel-prostește, îți lași barbă, toate sub stindardul și scuza: cine mă iubește, mă iubește și așa. Nu frățioare, ea s-a îndrăgostit de bărbatul de la început, cel cu mult diferit de cel de azi. Femeia nu poate iubi un porc, un prost crescut care-și lasă chiloții și ciorapii pe unde apucă, care râgâie și se bese ca la Opera de Stat din Milano, care pe unde trece prin casă lasă dezastru ( oricum face curat ” a mea”, iși spune Aurel), insensibilitate, dispariția florilor din lume, neatenție la lucrurile pe care femeia le iubește ( iubire, apreciere, pasiune). Un foc care nu este întreținut, moare. Focul pasiunii de la început merge el ce merge, sărăcuțul, dar, la un moment dat, el se va stinge!
2. Femeia. Aurica, draga de ea, dacă este înțeleaptă, poate salva o căsnicie, asta dacă Aurel nu este prea bătut în cap, nesimțit ireparabil sau fustangiu patologic. În astfel de cazuri, doar preotul mai poate repara ceva. Sau groparul, după caz. Femeia are predispoziția de a scoate din minți, extrem de ușor, pe un bărbat. Să zicem că Aurel vine de la muncă acasă, obosit. Intră, se pregătește să găsească acel gram de putere pentru minutul de sensibilitate, dar, șocat, dă cu nasul de fața acră a Auricăi. Stă ca un cazan sub presiune. Dacă o îmbrățișezi, riști să te împungi de la ace. La primii doi pași făcuți de Aurel în casă, Aurica deja e cu debitul verbal cât Nilul. Aurel e năucit. Ea e veșnic nemulțumită, de Iohannis, de colega nesimțită de la muncă, care și-a tras o ojă ca de curvă, de mă-sa, de ăla de doi, a lui Antoneasca, care nu o salută etc. Și toate aceste accese tot mai des venite. După o vârstă, plăcerea unei soții e să fie irascibilă, să fie bărbatul în casă, să-i reproșeze mereu că ea face curățenie, că ea ține casa, de parcă Aurel ar trebui să se simtă vinovat de asta. Aurica a căzut în patima plictisului. Dacă acest plictis survine după ani de căsnicie, cauza poate fi și căderea bărbatului în categoria porcine, expusă mai pe larg la punctul unu. Atunci femeia devine frustrată, nervoasă, iar când se uită  ce are lângă ea, chiar disperată. Dar dacă Aurica are un Aurel așa cum trebuie, chiar și după ani, și totuși devine o femeie acră, atunci Aurel a avut ghinion în viață, iar Aurica are un defect de ADN, de gândire sau de alte probleme din tinerețe, care au ieșit după ani la iveală.
Ce vreau să spun este că, atunci când intervine o căsătorie, cei doi uită, de cele mai multe ori, să se mai iubească, să fie cei doi care au fost la început, jurându-și iubire veșnică. Ceea ce intervine apoi nu e decât balastrul tuturor acestor ignoranțe, făcute de ambele părți, care trag spre abis relația, până când ea va crăpa. De multe ori, încercând să reziste unul cu altul, chiar dacă noțiunea de dragoste a dispărut aproape complet, nu se ajunge decât la o ură unul față de altul patologică. Media e plină de crime în familie, când unul dintre ei își hăicuiește partenerul. Sau de infidelități, cu amante și amanți, știind că acasă nu te mai așteaptă decât murături acre.
Sunt foarte multe posibilități de analiză. Tot ceea ce trebuie să faceți e să fiți atenți cu cel de lângă voi, să rămâneți asemenea ca la început și să nu vă schimbați decât să în bine. Căsătoria înseamnă evoluție, nu involuție!