Despre moarte, cu mult drag din viață.

Aflăm cu stupoare că a mai murit cineva, in floarea vârstei, fără să anunțe acest lucru, sănătos tun. Vorba unui amic: mort de sănătos. Bă, ej'nebun? Păi și eu când îmi iau viteză de pe pământ, dacă omu` ală s-a cărat la 45 de ani? Glumind, aș mai avea vreo 10 ani. Ce ai face dacă cineva ți-ar spune ca in x zile vei muri, ma intrebat odată un amic? Oare știe ceva acel amic? :)  Nu știu, am răspuns eu. O întrebare extrem de subiectivă, nefiind implicat niciodată în acest subtil proces, acela de a muri. Cred că, atunci când aș afla, aș încerca să mă învăț cu ideea. Nu mi-ar lua mult, poate vreo cinci minute, până aș rumega informația: tati, gata, o iei din loc! Dar curiozitatea de a vedea ce este dincolo de ușa vieții, ar fi foarte mare. Mereu m-am intrebat asta. Odată, pe când eram kinder cu surprize, m-am urcat în podul casei în care stătea străbunicul meu. Podul e un loc plin de mister, unde mereu copii atrași. Și cum cotrobăiam eu prin pod, dau cu nasul de un coșciug. Că mi s-au muiat picioarele, e puțin spus. Am ramas pironit locului, până ce șocul a trecut. Ciudat, dar nu imi era frică. Îl priveam plin de interes, de admirație, iar în naivitatea mea de atunci mă întrebam dacă cineva sta în el. Nu stătea nimeni, evident, dar, ce să-i faci, imaginația copiilor. Că seara am visat doar coșciuge, este cu totul altă problemă. Deci, ce era moartea pentru străbunicul meu? Ceva normal. Acei oameni, se pregăteau din timpul vieții cu tot ce însemna această trecere: haine, pantofi, coșciug, chiar și chiloți. Sună aiurea să-mi țin în garsoniera din București sicriul, nu? Dar, totuși! 

Dar totuși, aflu că cineva din familie imi spune, mândru nevoie mare, ca și-a luat cripta la ofertă bună. Prima oară am rămas puțin melancolic, dar la o privire mai atentă a vieții, după o vârstă, te cam pregătești de călătorie. Dar, când auzi că oamenii mor pe la 45 de ani, plini de viață, te cam pune pe gânduri: eu când urmez? Zic eu, mai importantă ca moartea in sine, e starea in care te găsești atunci: plin de angoase sau fericit; plin de deprimări sau împăcat cu tine însuți samd. Pentru că, să nu uităm, așa cum plecăm din viața asta pământeană, așa ne oglindim și în viața de după.Ce fain sună: viața de dincolo! Da, dincolo există o viață. Da, știu, pentru atei e o problemă treaba asta. Le cam dă cu virgulă. Păcat, nici nu știu ce pierd dânșii. Așadar, frica față de moarte e într-un mare non-sens. Ar trebui să fiu speriat cum ies afară pe ușă? Nu cred, doar dacă aș fi dezbrăcat sau îmbrăcat într-o fustiță roz, fără să mă epilez eventual. Să ne trăim viața armonios, armonios să fim și dincolo. Pace și iubire!