Omul, un animal schingiuit de ură. Eram intr-o zi de vară într-un firobuz timișorean, ticsit de lume. Și, ca atmosfera să fie și mai încinsă, aerul condiționat dormea. Un somn liniștit, făcându-ne în ciudă: nah, crăpați, idioților, la 40 de grade. Se distra și el cu noi, ce să-i faci. Povestea: ne având de lucru, mă aventurez în acel cuptor pe roți. Mă întrebam cum rezistă șoferul și nu dă cu mașinăria, cu tot cu oameni, în frumosul edificiul al RATT-ului. Mă rog...Între timp, o femeie gravidă se riscă a urca în acel iad plin de oameni. Mă intrebam ce-i în capul ei. Era o nebunie curată. Acum, în dulcele nostru stil creștinesc(sau ateist, de ce nu!), ar fi fost ca cineva să se ridice și să lase o viitoare mamă eroină să se așeze. Au trecut secundele, cuptorul se pune în mișcare, dar nimeni nu catadicsește să lase un scaun acelei femei, care chiar avea nevoie. Ne având de lucru(partea a II-a), propun unui domn, care părea foarte sănătos, să facă un gest de omenie și să-i cedeze locul. Am primit o serie frumoasă de cuvinte care-mi mângâiau mama, apoi a trecut pe la familie, sfinți și alte entități mai mult sau mai puțin sfinte via morminte și cruci. Un întreg pomelnic. Prima mea ieșire a fost să-l pleznesc peste bot. M-am abținut. Un alt domn a făcut gestul de a se ridica și a ceda locul. Totul se calmase, eu rămânând cu pomelnicul coborât din toate orizonturile. Ce am constatat:
1. Pe nimeni nu a afectat imaginea. Au pus ochii în pământ și si-au continuat meditațiile in Nirvana. 2. Reacțiile civice lipsesc cu desăvârșire. Stilul struțului: nu văd și nu aud nimic. Nu mă bag, că poate mă lipesc de o palmă peste obrazul meu gros.
3. Nesimțirea are un inconștient colectiv și se activează în cele mai neașteptate momente.
4. Poți face pe omul cu bun simț și s-o iei peste sfârlează cât ai spune pește, și nimeni să nu se deranjeze.
Așadar, totul e conform planului. Să fie primit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu