M-am îndrăgostit, episod 2. Subsemnatul, amu mulți ani, pe vremea când pasiunea făcea ravagii în viața mea liniștită, n-am de lucru și mi se aprind tălpile. Nu de la foc, ci după o fetișcană. Frumoasă ce-i drept, dar cu parinți maniaci. Așadar, povestea începe sub auspiciile ” filmelor cu proști”. Eu eram actorul.
Prima etapă: dușul. Dupa ce m-am săpunit ca un descreierat, mi-am zis sa mai aplic o ultimă spălare, să fiu sigur! Proastă alegere. Pe atunci, apa caldă se lua când doreau ei. Care ei? Ei! În concluzie... săpunit și fără apă. Caldă, evident! Domnul din mine, nu concepea ca pielea mea sensibilă să aibe contact cu gheața ce ieșea măruntaiele dușului. Dar, pentru o tanti, faci orice.
Etapa a doua: Simeria. Destinația: Vilă( fără piscină). Eu, îmbrăcat corespunzător, parfumat de parcă eram o fabrică de detergenți, gelat (era pe atunci un gel cu care puteam unge liniștit lanțul de la bicicletă sau cel de la drujbă).
Etapa a treia: întâlnirea. Cum era și normal, uit cadoul în tren. Mă cuprinse disperarea, dar ce puteam face la ora aia în Simeria? Pe atunci nu existau megamarket-urile. Erau ABC-uri. Care conțineau doar A-ul. Cu B si C...te descurcai. Am ajuns la destinație. Casa-i caldă, primitoare, fără părinți. Doar ea și eu, fabrica de detergenți. Și fără cadou. I-am spus ce sa intâmplat cu el. Nu cred ca am fost crezut. Cu-i pasă?
Etapa a patra: când cavitățile noastre bucale au reușit să se unească, se aude un motor Diesel in curte. Mai aud un Diesel în pieptul ei, pulsul ridicându-se, cred, la 200. Pe juma de minut. Fiind băiat deștept, mi-am dat seama ca a venit maniacul. Tatăl ei. Zic: ” e ta-tu?” . Ea, șocată, dă din cap afirmativ. Îmi vedeam carcasa atârnând într-un abator, spintecat de sus și până jos, evișcerat. Ce fac? Vazusem un film, pe RTL, cum un nene tâmpit, prins fiind de soțul ei, sare pe geam. Îi spun planul. Vorbesc singur, ea fiind în transă. Trebuia să acționez. Sar ca un ninja la fereastră, o deschid și privesc hăul. Decât evișcerat, mai bine faceam pe Szobi Cseh. Am sărit în noapte și am rupt-o la fugă, duhoarea de parfum rămânând după mine ca după o cometă( era Fa, da? Sau Malizia?).
Etapa a cincea: era glaciară. Mă văd în gara Simeria. Singur! Ca un cuc. Mai trebuia doar să cânt și, eventual, o creangă. Ca și gara, tot orașul era pustiu. Ca dupa o explozie nucleară. Era prezent doar frigul. Un frig dement, de Siberia. Îmi imaginam că voi călca pe vreun pinguin, ceva. Zic: hai că intru în gară, poate e mai cald. Fals! Era mai rece. Dar nu era vântul de afară. Începeam să-mi placă abatorul. Și eviscerarea. După doua ore critice, credeam c-o să mor. De-a binelea. Eram eu, gerul și parfumul meu, care-mi intrase în nări, disperându-mă! Ce-a fost în capul meu? Ora orgasmică. Trebuie să vină trenul. Nu mai vine! Are întârziere 42 de minute. Totuși, am reușit să problematizez: de ce nu 45 de minute? De ce 42? Sau 40? Mă enerva: cum 42? Încă 42 de minute in Arctica?
Etapa a șasea: vine trenul. Agale. De ce să se grăbească? Parcă cineva îl împingea. C-o mână. Mă uit cu ură la mecanic, pe el îl doare-n cot. Pe mine nu, pentru ca nu-l mai simt. De la frig. Mă urc în vagon. Nu stiam ca românii au inventat peșteri pe roți. Ce idee! Genială. Mai urma să mă întâlnesc cu un urs în pină hibernare. Nu mai fac figuri. Ajung acasă criogenat, doar ochii fiindu-mi calzi. Abia peste ani, când m-am reîntâlnit cu tanti, am aflat că venise în acea seara frate-su. Nu ta-su! Sau mă-sa! Mama ei de treabă!!!! Ea are un copil acum(nu cu mine, evident!) , bărbat și casă. Eu, doar aminitiri! Hai că-i bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu