Eu...și vulturul pleșuv.

     M-am îndrăgostit! Cum la mine treaba asta se întâmplă rar spre deloc, și eu m-am mirat. Povestea e simplă. Ca orice creștin autentic, am plecat la Mall să pape și gura mea un KFC. Bio, evident! Prima chestie ciudată: scara rulantă care urca la haleală era oprită. O fi obosit și ea de câți flămânzi a cărat. Știi cum e să urci o rulantă defectă? Urcușul pe Himalaia în șlapi chinezești. Am ajuns cu bine, mi-am luat binemeritatul pui prăjit în ulei folosit de peste o săptămână și mă pregătesc să îmbuc bucuros. ”Pot sta cu tine la masă?” aud spunându-mi-se suav și cristalin. Am ridicat ochii din pui...și am văzut-o. Suspect de frumoasă și suspect de bine îmbrăcată. Având încă aripa în cavitatea bucală, nu am riscat să vorbesc, arătându-i locul liber de lângă mine. Zic: ”Iulică, hai că-i bine. Încă nu te-ai ramolit de tot”. Am început să ne privim timid, ea ochi albaștrii-frumoși, eu ochi căprui-obosiți. Inima începea să clocotească, numai bine de prăjit niște cartofi pai.
    Dar, cum poveștile frumoase au sfârșit trist, se vedea in zare dezastrul: cum să mănânci KFC cu niște unghii de 10 cm? Detaliu neinteresant. Pentru ea. Vulturul își înfipse cuțitele roșii (de pe degete) în bietul pui, care cred că înviase de teamă, chiar dacă el era mort înainte să se nască. Priveam, melancolic, un spectacol grandios, încă având acea aripă de pui in gură. Mai poți mesteca? Apoi, cade bomba termonucleară: vulturul cu ochi albaștrii, vârâ bucata de pui în spatele buzelor cărnoase, și începu să mestece. M-am trezit, teleportat, într-o fabrică de concasoare, de spart bucăți de rocă, freze care întră în munți,mușcând din ei. Plescăia intr-un mod înfiorător. Dacă mânca intr-un cimitir, morții ar fi rupt-o la fugă șocați. Dacă era în Arctica, pinguinii ar fi dispărut de pe Terra, sinucigându-se. Și eu eram pe cale să dispar. Aripioara mi se topise în gură, saliva transformându-se în acid sulfuric. Dacă aș fi scuipat pe masă aș fi îngăurit-o. Unghiile pline de ulei+ plescăiala+ observarea procesului de digerare din gură= Taifunul Katrina. Am vrut sa-i spun poftă buna. Aș fi jignit divinitatea dacă făceam asta. Înainte să mor din cauza exploziei craniene, am plecat, lăsându-mi puii acolo. În puii mei, am vrut să mănânc și eu un KFC și am dat bir cu fugiții! Ca să fie bine, am mâncat un castron de lapte cu cereale....acasă. Să fie primit! După cum ați realizat, am glumit: nu m-am îndrăgostit! Așadar, rămân un celibatar convins!