Mai bine!

    Te prostești MAI bine.Te simți MAI bine. Fă cutare și te vei simți MAI bine. Urmează drumul cutare și te vei simți MAI bine. Cât de Mai bine putem să ne simțim? Până unde duce acest MAI bine? Care e limita la care trebuie să ne oprim? Unde te învârți, totul îți dă perspectiva că te vei simți MAI bine. Dar nimeni nu spune că acest MAI bine, te poate vârâ frumușel în groapă. Și atunci să vezi ce Mai bine te simți, când ți se va derula viața și îți dai seama că ți-ai ratat-o, că ai trăit-o ca un hibrid humanoid, ahtiat după material. Poate că ai o nevastă, poate că ai un copil, dar golul din interior e cât Groapa Marianelor.Să-l astupi nu prea ai puterea, îți lipsește cu desăvârșire voința, nu ai niciun țel. Totul încremenește în proiect, fără o finalitate precisă.
    Oamenii uită că trăiesc în veșnicie. Vor totul acum, dar nu dau nimic în schimb. Aroganța lor îi va duce la pieire. Azi te pui în pat, burdușit de planuri și cafele, maine te vezi rece, plâns fals de terțe persoane, care vor jubila la moartea ta. Te vor lăuda o jumătate de oră și îți vor da drumul într-o groapă, te vor astupa, și, eventual, îți vor pune o cruce la cap, asta dacă scapi de crematoriu, vârându-te într-o urnă, pe post de bibelou. Ce cinic: din măreția de om care ai fost odată, ai devenit un simplu bibelou, șters de praf din când în când. Ce ironie a vieții!
    Ați fost la vreo înmormântare? Ați vazut leșul care zace fără viață în copârșeu? Transpuneți-vă în locul acelui cadavru și faceți un joc al imaginației. Cum vă simțiți, mai ales în următoarele zile, când viermii se vor adăpa avid din voi? Să-i simțiți plimbându-se pe ochi, pe nas, în nas, pe gură și în gură, intrând fără pic de rușine prin viscere, sistemul imunitar fiind mort. Suntem prostiți, zilnic, să uităm cum e să mori frumos. Să mori frumos pentru lumea asta. Până să murim corporal, trecem prin mai multe decese. Existențiale, de fond, de caracter etc...Apoi vine ziua în care închidem ochii. Cum? Fiecare o face pe proprii lui...viermi! Sau cenușă.