Jocul de-a Moartea.

  De fapt, ce vrem de la viață? Vrem multe, dar toate care vin trec pe lângă noi într-o viteză amețitoare, fără ca măcar să le percepem.  Asediați de gânduri, suntem condamnați, cu executare, în închisoarea minții, a propriei noastre minți, tânguindu-ne, văitându-ne, dar nu putem observa un lucru surprinzător: ușa celulei e deschisă. Trebuie doar să pășim afară. Ne este frică. Teribil de frică. Suntem anesteziați de frică și doar impulsurile animalice ne mai scot din amorțeală. Suntem terifiați la gândul morții, căutăm cu ochii împăienjeniți în ghiocuri, stele și-n palme, poate-poate ne vor transmite o dată când o vom mierli. Nu înțeleg frica de ceva care se va întâmpla oricum. E cel mai sigur lucru. Moartea. Și taxele, evident! Dar ce este moartea? O tanti îmbrăcată în negru, care ne decapitează cu coasa? Nu cred că mai este corect politic să fii decapitat cu o coasă. Trebuie să se adapteze și ea rigorilor impuse de noua gândire, nu? Doar dacă tanti în negru face parte din ISIS, ceea ce e puțin probabil. Pe ăia nu-i sperie moartea, știind că în rai sunt așteptați de o cohortă de virgine. Dacă e să mă întrebați pe mine, eu unul m-am împrietenit cu moartea. Nu-mi dă fiori, cel puțin până amu. Imperiul fricii e atât de mare, încât omul e în stare de orice. Tocmai de aceea au fost inventate si sistemele totalitare moderne, începând cu secolul XIX, pentru ca omul să fie condus de mânuță spre un ideal la care singur nu putea ajunge, uitându-și sensul, sufletul și propria lui viață. Viața o conducea altcineva: Partidul, ideologia, frica, tortura, disperarea. Sa ajuns la haos și nimic mai mult.

   Starea de incertitudine a cuprins întreg mapamondul. Asta a fost și intenția. Pacea plictisește. Liniștea e neinteresantă. Avem circ, avem pâine. Este excelent. Așa anesteziem și mai mult conștiința, drogăm sufletul și ne prostituăm intelectual. Importurile de incultură sunt cele mai profitabile  la nivel mondial. A spune ca televiziunea face propagandă și manipulează, nu mai șochează pe nimeni. A spune că liderii mondiali duc planeta spre catastrofă...e de prisos, pentru că ei știu acest lucru, făcându-l cu bună știință. Trei sferturi din oamenii planetei aplaudă frenetic acest spectacol, iar restul se intreabă în ce direcție mergem și când ne vom lovi de zid. Se tot vorbește de o spiritualizare a maselor. Da, se va face, dar cu o spiritualizare de piață, de birt coclind a alcool și tutun. O spiritualitate care nu pune întrebări și nu face probleme sistemului. O spiritualitate corectă politic. Toți merg pe conceptul de ”a fi liber”, dar nimeni nu știe cu ce se mănâncă libertatea. Libertatea sau libertinajul?  Ce înseamnă să fii tolerant cu mizeria, cu libertinajul, cu prostia? Se impune, aproape cu forța, toleranța, dreptul omului și alte asemenea aberații. dar până unde? Dacă nu ești de acord cu unele principii venite din laboratoarele de prostit în masă, îți riști cu adevărat libertatea. Așadar, trăim vremuri foarte interesante. Comunismul e o glumă față de experimentele la  care suntem supuși acum. Americanii deja se simt terorizați, închiși în țara lor, tâmpiți de-a dreptul. China continuă spălarea pe creier a populației, care oricum e muritoare de foame. Europa e invadată cu acceptul minților luminate din UE, fără ca cineva să poată face ceva. Canada e ținută ca rezervă. America latină produce drogul necesar ca tineretul să tacă naibii din gură. Asia e devastată , reconstrucția ei n-o mai prindem noi, ca generație. Rusia face pași de vals,  neștiind nici ea în ce luntre stă, scuipată de restul granzilor. CE vedem? Un pământ tot mai arid, distrus și poluat, lideri care se întrunesc prostindu-ne despre scăderea poluării și multă frică. Ingrediente perfecte pentru a o lua razna.